Poezie PARLAMENTARII

PARLAMENTARII



Împărţitorii de dreptate

Apostoli sunt în Babilon.

Ei sunt pretinse nestemate

Ce-mpodobesc al lumii tron.



Ei fac din voia permisivă

A Dumnezeului ceresc

Prilej ca să-şi ridice-n stivă

Păcate care-i înrobesc.



Iar când Biserica cea vie

Îi critică, pe drept cuvânt,

Pe loc dau replici cu mânie,

C-o aspră faţă de pământ:



„Biserica să nu se bage!

Căci ea de Stat s-a despărţit.

Ea are dreptul să se roage

Să fie Statul fericit.



Noi ştim că-naltele ei Feţe

Nu-s jertfa pură pe altar.

Corupţia le dă bineţe

Şi nu-i salută în zadar.



Ei viaţa-n bogăţii şi-o-ngroapă…

Şi-apoi în laicul regim

De compromisuri cine scapă?

Nu-i niciun slujitor sublim!“



Cel ce se-neacă în păcate

Îl trage şi pe salvator,

Când nefiind atent nu poate

A-şi mai păzi al său picior.



Aşa-i acum cu Sfatul ţării

Şi tot convoiul său lumesc.

Sunt ei corabia salvării

Spre care masele privesc?!



Stegari ai bunelor intenţii,

Au fost aleşi de-acest popor;

Azi vor nu jalbe, ci atenţii

Şi foc îşi trag la turta lor.



Să poată sta la Capitală,

Fantastice chirii plătesc

(Nu ei!) Adesea-i sala goală

Când bilele-i nemulţumesc...



Le trece timpul ca săgeata,

Deşi mai dorm şi-n parlament;

Dar când mandatul lor e gata

Sunt foarte tari de argument



Că n-au avut condiţii bune,

Că seceta i-a încolţit.

De inundaţii ce poţi spune?!

Acestea i-au înnebunit.



Au fost mişcări de mase-n stradă,

Şi moţiuni… dezbateri lungi…

Dar până floarea să dea roadă,

Mai trebuie bani mulţi în pungi…



***

Mandatul nostru-i pe sfârşite…

Şi viaţa merge spre apus.

Din orizonturi înfrăţite

Veni-va în curând Isus.



Biserica e îndrăgită

Doar când oferă pâini şi peşti

Mulţimii care-i hămesită

Şi are ochii prea lumeşti.



Chiar pentru-aleşii cei din frunte

Azi are Biblia de pus

Condiţii care par mărunte,

Dar vin la noi de la Isus:



„Alegeţi oameni cumsecade,

Abili, de Domnul temători,

Vrăjmaşi ai lăcomiei oarbe,

Smeriţi, cuminţi şi muncitori.



Ca Dumnezeu şi tot poporul

Să aibă-ncredere în ei

Să li se vadă-n muncă sporul

Cu greutăţi pe umeri grei.



Să judece doar cu dreptate

Pe mici şi mari, pe răi şi hoţi.

De fericire s-avem parte

Nu doar câţiva, ci noi cu toţi!“



Dar unde ni-s parlamentarii

Purtând un nobil caracter?

(Nu doar la cota de avarii

Privind puţin şi rar spre Cer.)



Trimite-i, Doamne, pe ogorul

Acestei Ţări ce zace-n spini!

Şi mântuieşte-Ţi Tu poporul

Să fie-un far printre străini…