Poezie BÂJBÂIND PRIN VIAŢĂ

BÂJBÂIND PRIN VIAŢĂ



„Dumnezeu nu e departe!“

Sfântul Pavel ne convinge.

Vorba lui nu are moarte,

E un foc ce nu se stinge.



Tatăl vrea ca mântuirea

S-o primească fiecare

Şi să afle fericirea

Azi şi-n viaţa viitoare.



Spre-a-Şi salva din praf atomul

Deviat de pe orbită,

S-a-ntrupat Isus în Omul

Ce la Sine ne invită.



Bâjbâiam pe căi străine

De Isus şi veşnicie;

Alergam cu inimi pline

De năduf şi de trufie



Spre neant, prin necredinţă,

Tot mai mult pe calea largă…

Nu credeam în pocăinţă

Pata vieţii să ne-o şteargă.



Dar Isus ne-a stat în cale

Ca un far în plină noapte.

El ne-a scos din neagra jale

Şi ne-a cucerit prin fapte.



O iubire jertfitoare

Nu aspiră la efecte,

Ci oferă sărbătoare

Unor vieţi chiar imperfecte.



El ne creşte spre Lumină

Zi de zi, din treaptă-n treaptă,

Pentru Calea fără vină,

Ce-i îngustă, dar e dreaptă.



El speranţa ne-o animă

Când n-avem nicio putere.

Şi cu vocea Lui sublimă

Ne va stinge-orice durere.



Dumnezeu nu, nu-i departe

De durerea ta, străine,

Dacă vrei, din chin şi moarte,

Viaţa Lui s-o pună-n tine.



Fii de-acord ca raza blândă

Să-ţi împrăştie toţi norii

Şi să-ţi dea, prin har, izbândă

Spre Oraşul plin de glorii.