Poezie LA ÎNCEPUT (1)

LA ÎNCEPUT



La-nceput, ştim că pescarii

I-au fost Domnului urmaşi.

Au venit apoi plugarii,

Vameşii şi cămătarii,

Încetând a-I fi vrăjmaşi.



În Biserică intrară

Şi romanii mai târziu.

Nişte greci Îl căutară

Pe Isus de prima oară.

I-a primit cerescul Fiu.



Iar Biserica unită

A fost chiar de la-nceput.

Duhul şi-astăzi o invită

Să se lase pregătită

Cum fusese-odată Rut.



Saul, zis prigonitorul,

Dintr-un râu ajunse-un strop.

Îl chemase Salvatorul

Ca să-I strângă tot poporul

Dintre Neamuri într-un snop.



El conduse misiunea

Către Neamuri cu succes.

Înarmat cu rugăciunea,

A transmis el viziunea

Pân-la ultimul cules.



A făcut, prin har, de toate:

Şcoli, scrisori şi ucenici;

Corturi mari şi-adevărate

Ce la Neamuri au fost date

Celor ne-nsemnaţi şi mici.



Însă, el a tras semnalul

Pe când în Milet intra

Că-ntr-o vreme idealul

Va fi întinat de valul

Lumii ce va apărea.



Vor intra şi lupi în turmă

Cu lumeşti filozofii.

S-or întoarce mai pe urmă

La păgânii care scurmă

În lumeşti idolatrii.



Slujbele iluminate,

Numai pentru cei puţini,

Stins-au sfeşnicele toate

De iubire şi dreptate

Ofilind cereştii crini.



Naşterea a doua oară

N-a mai fost un sfânt reper.

Mulţi în forme se-ngropară

Fără-a Duhului comoară,

Fără-a fi legaţi de Cer.



Preţ puneau pe-mbrăcăminte,

Pe odăjdii fel de fel.

Şi vorbeau de taine sfinte,

Dar în fapte şi-n cuvinte

Nu trăiau ca sfântul Miel.



Şi s-au împărţit în cete:

Cei din Est, cei din Apus.

Ei vânau pe îndelete

Doar erori şi inimi bete

Ce n-aveau niciun Isus.



Au pornit chiar şi războaie

Ca s-ajungă şi mai mari.

Au fost lupi în blăni de oaie

Ce-au scos firea la bătaie

Ca şi ultimii tâlhari.



Ce-i Biserica în lume

Astăzi când cu lacrimi scriu?

O clădire cu renume?

Bancă ce-a strâns multe sume?

Sau e-o oază în pustiu?



Mirele e-atât de-aproape.

El e viu şi stă pe Tron.

Va veni, dar nu pe ape,

Ci-n văzduh ca să ne scape

De lumescul Babilon.



Hai, treziţi-vă fecioare,

Voi ce-aţi strâns şi untdelemn

Pentru-o sfântă sărbătoare!

Mirele din nou apare.

Iată, El ne face semn!



Urmăriţi-L cu privirea

Şi cu ruga voastră-n plâns.

Cel ce-aduce răsplătirea

Va-ntrerupe despărţirea

Când noi crini de dor I-am strâns.