Poezie IONA (3)

IONA



De câte ori citesc eu cartea

Lui Iona, sunt în Israel.

Şi nu încerc să-i apăr partea,

Ci doar mă simt greşit ca el.



Istoria ne demonstrează

Că noi, creştinii, ne mişcăm

Având prejudecăţi drept pază

Ce nu ne lasă să lucrăm.



Depindem de cultura noastră

Şi de sistemul doctrinar:

Pornim când bolta e albastră

Şi-naintăm doar dacă-i har.



Şi Domnul sfânt azi ne trimite

Ca şi pe Iona, în trecut,

În locuri noi sau învechite

Să-l alungăm pe Belzebut.



De unde poţi avea putere?

Ce faci când ei se pocăiesc?

Şi câte misiunea cere

Eu nici nu vreau să mă gândesc...



Să faci întruna experienţe,

Să tot înveţi mereu şi mult?!

Renunţi la somn şi la carenţe

Ce-adesea ţin de omul cult?



Dar dacă mă gândesc mai bine

Misionarul e chemat

Să plece în culturi străine...

Şi-aceasta e adevărat.



Dar de la vorbe pân-la fapte

Distanţa-i mare, negreşit.

Şi va rămâne zi şi noapte

Doar lucrătorul cel smerit.



În grija Domnului e roada,

Se pocăiesc sau nu vizaţii.

Efortul său nu e corvoada

Ca să-l compătimească fraţii.



Cel ce lucrează din iubire

Şi-i lepădat de vechiul Eu,

N-aşteaptă vreo compătimire,

Ci-i cu Cristos în Dumnezeu.



Să iasă azi din îndoială

Toţi oamenii ce mă aud

Decât să dau eu socoteală

Că-şi fac destin aşa de crud.



Citesc mereu în cartea Iona

Şi simt tot timpul cât trăiesc

Profetului că i-aş fi clona

Mai mult în moftul său firesc.



Abil vrăjmaşul îmi îndrugă

Să mă-ngrijesc de viaţa mea.

Lui Dumnezeu Îi cer în rugă

Să nu m-arunce-n marea grea.

*

Alegi mai bine ascultarea,

N-aştepţi pedeapsa mai întâi;

Decât să te înghită marea,

Mai bine-n mâna Lui rămâi.