Poezie IERIHON

IERIHON



Ierihonu-nseamnă lumea

Ce-ntr-o zi va dispărea.

Hotărârea e luată.

Timpul o va confirma.



Iosua pornea la luptă

Cu armata lui cu tot.

Dar victoria o are

Numai Domnul Savaot.



Zidurile erau groase

Dar şi spaima lor la fel.

Ca Rahav toţi cetăţenii

Se temeau de Israel.



Nu era nicio scăpare

Nici în nord şi nici în sud.

Dregătorii din cetate

Doar veşti groaznice aud.



Nici din est n-are să vină

Vreo armată-n ajutor.

Însuşi Dumnezeu veghează

Nimicirea vieţii lor.



Vestu-i ocupat cu multe

Vechi proiecte dar şi noi.

Ierihonul va să-nveţe

Că e timpul de apoi.



Iosua din Cer primeşte

Planul tot după Scripturi,

Când cetatea nu se-aşteaptă

La asemenea măsuri.



Din cetate iese-n noapte

Şi Rahav cu toţi ai săi.

Ea va fi o călăuză

Peste dealuri şi prin văi.



Care-i tactica de luptă?

Ei cetăţii dau ocol

Şi-n a şaptea zi cu strigăt

Zidul va cădea în gol.



Înăuntru, nu-n afară.

(Amănuntu-i de bon ton!).

Nu evreii or să moară,

Ci doar cei din Ierihon.



Ierihonu-nseamnă lumea

Ce nu crede-n Dumnezeu

Şi trăieşte în păcate

Ca şi broasca-n heleşteu.



Omu-n rele se complace

Ca şi cei din Ierihon:

N-are timp de mântuire,

Nici n-aude-al morţii zvon.



„Va mai fi vreo altă lume?

După moarte nu-i nimic!“

Biblia i-ar da răspunsul,

Dar n-o crede niciun pic.



Cât priveşte păcătoasa

De Rahav, ea n-a greşit:

I-a primit pe soli în casă

Şi crezând i-a găzduit.



A riscat să-şi scape viaţa

Şi căminul de măcel;

Dumnezeu îi pregătise

Un loc sfânt în Israel.



Lasă lumea ce te ţine

Rob în traiul cel mai greu,

Şi primeşte azi Cuvântul

Solilor lui Dumnezeu.



Cugetă-ndelung şi-admite:

Lumea ta se va sfârşi,

Dar pe tine, prin credinţă,

Dumnezeu te va primi.



Ca Rahav, şi tu uneşte

Fapta cu credinţa ta,

Şi atunci o răsplătire

Sus în ceruri vei avea.