Poezie EFA BABILONULUI

EFA BABILONULUI



(După Zaharia 5.5-11)



Efa veche e măsura

Cea cu care e-nşelată

Lumea, cum zicea Scriptura,

Azi nu pentru prima dată.



Zaharia sta să vadă

Cum umplea păcatul ţara

Şi nu prea-i venea să creadă

Că Israel e vioara.



Fărdelegea se distrează

Cu femei, cu vin, cu glume.

Duhul Domnului veghează

Astăzi în întreaga lume.



Este grea nelegiuirea,

Necredinţa vinovată

Ce-a cuprins azi omenirea

Ca o uriaşă pată.



Mulţi fac studii pertinente

Despre-a lumii poluare

Ce-afectează continente

Şi-a pământului mişcare.



Însă, ei nu văd pieirea,

Moartea omului şi groapa

Care bea nelegiuirea

Cum bea însetatul apa.



Îngerul lui Zaharia

I-a descoperit că efa

A avut mereu tăria

S-o tot facă ea pe şefa.



Proaste legi s-aşeze-n ţară

Ca toţi sfinţii să-i corupă

Şi să-i facă de ocară,

Unitatea lor s-o rupă.



Din poporul Cărţii sfinte

Efa va fi grabnic scoasă

Şi în lumea care minte

I se va nălţa o casă.



Să respingem iscusinţa

Frumuseţii trecătoare

Ca să ne păstrăm credinţa

Pe-a sfinţeniei cărare.



Efa este chipul lumii

Fără binecuvântare.

Noi nu aparţinem humii,

Ci suntem lumini şi sare.