Poezie DOUĂ RAMURI DE MĂSLIN

DOUĂ RAMURI DE MĂSLIN



Când prin Duh privea profetul

Zaharia, sol divin,

El vedea într-o lumină

Două ramuri de măslin.



Sunt doi unşi ce stau întruna

Înaintea Celui Sfânt

Care priveghează totul

Sus în Cer şi pe pământ.



Da, nimic nu-i la-ntâmplare,

Nu-i un accident banal,

Dincolo de-al vieţii soare

Sau aici pe-al lumii val.



Domnul după plan lucrează

Folosind mijlocitori

Care zi de zi veghează

Dar nu sunt cu capu-n nori.



Ei simt azi cum suflă vântul

Şi sunt foarte fericiţi

Să trimit-apoi Cuvântul

Fiilor nemântuiţi.



Avraam zidea altare

Mijlocind în nopţii târzii

Pentru lumea care moare

Fără firul apei vii.



De suntem şi noi străpunşii

Pentru omul cel străin,

Să veghem acum ca unşii

Ramurilor de măslin.



Şi va curge-atunci uleiul

Ce dă azi noi mărturii,

Ca să fim cu toţi condeiul

Care-a scris pe inimi vii.



Legea Duhului de viaţă

E frumoasă, nu e grea

Dacă tu stai faţă-n faţă

Cu Isus în viaţa ta.