Poezie RETROSPECTIVĂ ŞI VIITOR

RETROSPECTIVĂ ŞI VIITOR



De când născutu-ne-am pe lume

Am tot crescut din zi în zi

Ca nufărul pe-un val de spume

Ce-nvaţă albul a-şi păzi.



Am înfruntat vânturi destule

Ce ne loveau ca din senin,

Săgeţi aprinse, mii de hule

Şi vorbe pline de venin.



Dar din atacurile toate

Văzut-am cel mai crud vrăjmaş

În omul ce se dă drept frate

Dar are inimă de laş.



În cel ce mâna ţi-o întinde

Zâmbind prea-binevoitor

Cel rău un foc străin aprinde

Cu-al neîncrederii izvor.



Apar deodată bănuiala

Şi lăcomia de arginţi,

Dispreţul şi apoi răceala

Care-i separă şi pe sfinţi.



Vorbim apoi de unitate

Şi ne rugăm toţi pentru ea.

Dar unde-i dorul cel de frate

Care-l nutreşte dragostea ?!



În criza cea de lacrimi grele,

De sincere predări prin har,

Isus de dincolo de stele

Pe mulţi îi plânge cu amar.



Ca Dima ce şi-a dat silinţa

Să-i lase pe creştini plângând

Aşa-şi trăiesc unii credinţa

Orbiţi de-al patimilor gând.



Apari Isus ca altădată,

Ca şi în Templul de demult,

Să-Ţi faci Tu Casa Ta curată

Scoţând din ea al firii cult.



Să faci prin Duhul Sfânt trezirea

Celor ce dorm nepăsători.

Şi-n inimi să aşezi iubirea

Cu care vom zbura spre nori.



Văzând din cer Satan cum cade

Noi să-l gonim în vremi de-apoi.

Şi să rodim mai multe roade

Fiind prin har un bun altoi.



Isuse bun avem credinţă

Neghina Tu s-o scoţi din grâu.

Urcăm spre cer cu biruinţă,

Prin bucuria fără frâu.



Ajută-ne lăsând prezentul

Să trecem peste-al lumii hău

Când Tu vei umple firmamentul

Cu psalmi cântaţi de Duhul Tău.



În hainele de sărbătoare

Ne-mbracă azi prin Duhul Sfânt

Să-nceapă Nunta Ta cea mare

Cu-al bucuriei dulce cânt.