Poezie CÂNTAREA ZILEI DE ODIHNĂ

CÂNTAREA ZILEI DE ODIHNÃ

Ps.92



Frumos să-L lăudăm pe Domnul

şi să mărim Numele Său

îndepărtând din inimi somnul

dar şi din minte gândul rău.



Frumos apare dimineaţa

ca un îndemn venit de sus

ca să ne dăm cu toţii viaţa

după modelul lui Isus.



Poemul bunătăţii Sale

vestind credincioşia Lui

ne cheamă de pe-a lumii cale

să fim lumină orişicui.



Suntem un instrument cu coarde,

o alăută pe ocean.

Şi-n inimile noastre arde

un foc ceresc, rusalian.



Ne-nveseleşti cu-a Ta lucrare

când mâinile spre noi le-ntinzi

ca blândele raze de soare

cu dragoste să ne cuprinzi.



Adânci sunt ale Tale gânduri

ce ici apar şi ici se-ascund.

Cugetători vin rânduri-rânduri

să le cunoască mai profund.



Nebunii, mândrii, nu ţin seamă

de planul Tău, de voia Ta.

Ci-n răutatea lor infamă

nu contenesc a-Ţi rezista.



Cei răi pot chiar să înverzească

crescând ca iarba din câmpii.

Dar ei n-au pacea Ta cerească

şi, vai!, nu sunt ai Tăi copii.



Ei vrednici sunt de nimicire

cât timp resping mereu-mereu

prin neagra lumii amăgire

iubirea Ta de Dumnezeu.



Tu însă, bunule Părinte,

eşti înălţat în veci de veci.

Noi Te rugăm cu dor fierbinte

din viaţa noastră să nu pleci.



Căci fără dulcea Ta-ndurare

şi azi vrăjmaşii crucii pier.

Doar cel ce umblă-n ascultare

va fi cu Tine sus în cer.



Vrem ungerea în rugăciune

stropiri cu proaspăt untdelemn

ca să rodim prin fapte bune

spre mulţi al dragostei îndemn.