Poezie GÂNDUL LUI CRISTOS (1)

GÂNDUL LUI CRISTOS





"Să aveţi întotdeauna

gândul lui Cristos în voi,

dacă vreţi în cer cununa

şi răsplata vieţii noi!"



Astfel a vorbit păstorul

unei clase de copii,

ce-ascultară cu tot dorul

şi cântări şi poezii.



Dar un băieţel cuminte,

când programul s-a sfârşit,

alerga cu dor fierbinte

către poartă fericit.



El ajunse-n mare grabă

la vecina lui din sat,

o bătrână-atât de slabă

ce zăcea bolnavă-n pat.



Şi cu mâna lui cea mică

bătu-n uşă uşurel.

- "Bine te-am găsit, bunică!",

zise piciul cu mult zel.



- "Fii bine venit, copile!,

bunicuţa i-a răspuns.

Nimeni chiar de luni de zile

pe aici n-a mai ajuns.



Dintre-atâţi nepoţi cu şcoală

cum de ai venit doar tu ?"

Şi-a durerilor rafală

iarăşi trupu-i străbătu.



- "Azi la noi în Adunare

păstorul ne-a spus frumos,

ca să aibă fiecare

gândul sfânt al lui Cristos.



El, Isus, atâta bine

a făcut cu sfinte mâini.

El a zămislit şi-n mine

milă pentru cei bătrâni.



De aceea, într-o fugă,

am venit până aici,

ca să-nalţ spre cer o rugă,

tu din pat să te ridici.



Eu îţi voi aduce apă

setea să ţi-o potoleşti.

Vezi cum nimenea nu-i scapă

Domnului din slăvi cereşti?!"



Bătrânica de uimire

se-ntrebă: "Oare nu-i vis ?

Totuşi sub a mea privire

uşa casei s-a deschis!"



- "Mi-ai adus cumva vreo veste ?",

spuse gazda c-un oftat.

- "Da, bunico, aşa este:

e Isus cel înviat!



El îţi iartă pe vecie

vina cât ar fi de grea.

Dă-I acum cu bucurie

Domnului viaţa ta!



El te face sănătoasă,

prin Cuvântul Său cel viu,

şi-ţi aduce raiu-n casă

şi-n al inimii pustiu!"



Ascultând pe îndelete

la nepotul-mesager,

gazda şi-a uitat de sete,

parcă se vedea în cer.



Ea primise-n suferinţă

un alin atât de sfânt

şi o rază de credinţă

exprimată prin cuvânt:



- "Eu cu-ntreaga mea durere

mă predau lui Dumnezeu,

El să-mi fie mângâiere

în dureri, în ceasul greu!"



Şi copilul îi aduse

apă şi merinde-apoi.

Ce frumos e scump Isuse,

caracterul Tău în noi!