Poezie BATJOCORITORII

BATJOCORITORII



Având drept rădăcini în lume

Prin plăsmuirea de istorii

Apar şi azi în faţa noastră

Cu fală batjocoritorii.



Ei cercetând pământ şi astre

Şi-al vieţii noastre tainic mers

Declară plini de-nţelepciune

Că ştiu întregul Univers.



Lipseşte însă Arhitectul

Pe care ei nu L-au găsit.

Deşi e mare Universul

Iar omul e-un atom finit.



Şi toate sunt ca mai nainte.

Natura curge ca un râu.

Îmbătrânim fără de vrere

Iar lumea noastră n-are frâu.



Nu-i nimeni care s-o conducă,

Doar pofta marilor tirani.

Aşa gândesc savanţii lumii

Cei ce-s ai Bibliei duşmani.



Ei se prefac a nu-nţelege

Că Arhitectu-i Dumnezeu,

Că El a pus în noi o lege

Şi-apoi ne caută mereu.



Câţi vor să-şi lase necredinţa

Şi traiul lor plin de păcat

Cristos le dă şi pocăinţa

Şi un destin adevărat.