Poezie PĂZEŞTE-ŢI PICIORUL!

PĂZEŞTE-ŢI PICIORUL!

Ecles. 5.1-6



Păzeşte-ţi cu grijă piciorul

când intri în Casa divină.

Nu vorbe-nchinarea să-ţi fie

ci-un dulce poem de lumină,



de raze prin har înfrăţite

ce duc bucurii pe oriunde

când inimi se lasă deschise

şi cerul în ele pătrunde.



Te-apropie-n taină de Domnul.

Cuvântul să-l ai drept comoară

de nu vrei să-ţi fie vorbirea

lumească şi mult prea uşoară.



Din ceruri priveşte Stăpânul.

Eşti tu un smochin plin de roadă ?

Vorbeşte-I senin, cu credinţă,

dar nu-ţi fie ruga corvoadă.



Să nu fii ca vântul sălbatec

în zile de toamnã târzie.

Cuvinte pripite în rugă

semnifică doar nebunie.



Ia seama la visuri, la planuri,

la grijuri ce vin tot mai multe.

Aruncă-le toate spre Domnul

ca duhul de El să asculte.



Aleargă mereu către ţintă

plinind juruinţa rostită

ca Domnul, văzând osteneala,

s-o facă, prin har, fericită.



Fii gata de veghe şi luptă.

Iubeşte-L pe Domnul fierbinte.

Căci El dezaprobă vorbirea

acelor creştini fără minte.



Vestind şi trăind Adevărul

întocmai cum zice Scriptura

tu n-ai să greşeşti niciodată

cu gândul, cu fapta, cu gura.



Şi-atunci n-o să-L superi pe Domnul

urmându-L pe-ngusta-I cărare.

Păzeşte-ţi cu grijă piciorul

când vii la un ceas de-nchinare!