Poezie De Craciun (3)

DE CRĂCIUN





Pe o rază din vecie,

în lumini de bucurie,

cântece de voie bună,

de la Betleem, răsună.



Albă-i steaua care vine.

Albe-s clipele senine.

Dar mai albe decât toate

sunt iubirile curate.



Ceru-ntreg cu drag priveşte.

Pruncu-n iesle gângureşte.

Mama sfântă Îl veghează.

Iosif o îmbărbătează.



Vin păstorii, vin grămadă.

Fulgii joacă prin livadă.

Vestea zboară printre nouri.

Munţii freamătă-n ecouri.



Din pustiu vin grabnic magii,

ca să-şi dăruie desagii.

Iar Irod, tiranul, iată,

s-a încrâncenat deodată.



*

Azi privim din nou misterul

Pruncului ce-Şi lasă cerul,

Pruncului care coboară,

într-o iesle-n prag de seară.



Tu, cu dragoste voioasă,

vrei să-L iei la tine-acasă ?

Nu să-I dai, ca să-L mângâie,

aur, smirnă şi tămâie,



Nu să-I dai, ci El ar vrea,

El, Stăpânul, El să-ţi dea.

Nu să-I dai culcuş pe perne

El să-ţi dea averi eterne,



nu să-I dai argint şi aur

El să-ţi fie-n veci tezaur;

nu să-I umpli tu chivotul

ci Isus să-ţi fie totul!