Poezie RĂSCUMPĂRAREA VREMII

RĂSCUMPĂRAREA VREMII



Ca un râu ce curge-n mare

Tulburat şi indecis

Vremea este trecătoare

Şi dispare ca un vis.



Cine să-i oprească mersul

Pe pământ sau sus în cer

Şi să-i înţeleagă viersul

Cu întregul său mister?



Poate în periplul vieţii

Ne-am tot întrebat şi noi

Când vin zorii dimineţii:

„Cum să dăm timpu-napoi?”



„Cum să mă mai nasc odată?”,

Nicodim L-a întrebat

Într-o noapte neuitată

Pe cerescul Împărat.



Dar Isus îl lămureşte

Nu prin carne, ci prin Duh.

Vântul suflă vitejeşte

Dar nu-l vezi sus în văzduh.



Vremea trece, ne marchează,

Lasă urme-adânci în noi.

Duhul însă ne veghează

Şi ne vrea un sfânt altoi.



Plin de zel El Se ocupă

De omul interior

Vrând de lumea rea să-l rupă

Şi să-i pună-n suflet dor.



Doru-n noi adesea plânge

După Cer, după Isus.

Pe când firea veche strânge

Gândul vremii ce s-a dus.



Cum era demult odată

Când eram tineri şi noi

Cu o inimă curată

Îmbrăcaţi în haine noi!...



Cum de mână cu mămica

La Biserică mergeam.

Ne supraveghea bunica

Şi atunci ne mai rugam.



Într-o linişte frumoasă

Tot programul se sfârşea.

Ajungeam din nou acasă.

Masa iarăşi se punea.



Însă într-o zi credinţa

Duhului cel Sfânt de Sus

Ne-a adus şi pocăinţa

Şi în inimi pe Isus.



Doar atunci omul din mine

S-a făcut un copilaş

Ca şi ieslea din vechime

Pentru Domnul sfânt sălaş.



Întâlnind răscumpăraţii

Pe cărarea către Cer

Vremea are conotaţii

Care-n veci de veci nu pier.



Sus în Cer exist-o carte

Unde totul e notat.

Şi în viaţa după moarte

Omul fi-va judecat.



Aş dori o notă bună

Să primesc de la Isus

Pentru vremea de furtună

Când L-am ascultat supus.



Dar când răzvrătit în viaţă

Am mai fost eu uneori

Cum am să-I apar în faţă

Printre fraţi, printre surori?



Nu există nedreptate

Nicidecum în Dumnezeu

Care vine şi ne scoate

Din necazul cel mai greu.



Vremurile-s foarte rele.

Bătălia-i spre sfârşit

Când din Cer, de printre stele,

Domnul vine negreşit.



El, Isus, nouă ne cere

Să fugim de toţi cei răi

Şi să fim o mângâiere

Celor ce-s copiii Săi.



Să trăim cu-nţelepciune

Nu doar pentru-acest pământ,

Ci cum Biblia ne spune

Să-L iubim pe Domnul sfânt.



Cel rău vrea să te convingă

Că aici e timpul tău.

Astfel speră să te-nvingă

Şi să cazi în laţul său.



Nu-l băga de loc în seamă.

Te predă azi lui Isus.

Şi iubeşte-L fără teamă

Având gândul vieţii Sus.



Nu la viaţa care piere

Tu mereu să te gândeşti,

Ci la marea Înviere

Când vei fi în slăvi cereşti.



În orice răscumpărare

Se plăteşte şi un preţ.

Pentru lumea viitoare

Fii al cerului drumeţ.



Cât respiri şi eşti în viaţă

Ca o floare cu parfum

Domnul sfânt cu-a Sa povaţă

Te conduce pe-al tău drum.



Nu-L dezamăgi amice.

Nu ştii de-L mai întâlneşti.

Vino azi cu gând ferice

Pe Isus ca să-L primeşti!