Poezie PUTEREA RUGĂCIUNII (1)

PUTEREA RUGĂCIUNII



Rugăciunea e-o putere peste tot, în orice ţară,

Prin care se-ntorc la Domnul oameni pentru prima oară.

Un creştin care se roagă cu mult foc în stăruinţă

E un campion în spirit şi trăieşte prin credinţă.



Chiar dacă nu vede totul ce urmează pe cărare

El păşeşte cu-ndrăzneală spre cereasca îndurare.

Avraam pleca de-acasă fără ca să vadă Ţara.

Ghiocelul iese grabnic când nu-i încă primăvara.



În Biserica primară ruga nu era săracă.

Era sursa de putere vie care nu mai seacă.

Începând cu cele zece zile după Înălţare

Ei s-au tot rugat când Duhul venea peste Adunare.



Toţi creştinii buni din Fapte i-auzim cum se tot roagă

Şi la caru-Mpărăţiei fiecare vrea să tragă.

Echiparea cu putere nu-i ca norma elocinţei,

Ci este-o necesitate pentru martorii credinţei.



Ei pe frontul misiunii vor vesti Cuvântul vieţii

Cu acea eficienţă ce-o aveau de mult profeţii.

Semne mari de haruri pline le vor fi din cer escortă

Precum sângele pulsează pretutindeni din aortă.



Rugăciunea-i importantă chiar şi-n viaţa personală,

Într-o secetă cumplită sau când eşti lovit de-o boală.

Dacă treci prin încercare, prin examene severe

Rugăciunea-ţi dă lumină şi o proaspătă putere.



În a vieţii căsnicie ea e-un semn de biruinţă.

Celui ce se-ncrede-n Domnul totu-i este cu putinţă.

Nici nu poţi să-ţi creşti copiii fără har de rugăciune

Dacă Duhul nu te-ajută cu a dragostei minune.



Sunt domenii neştiute unde ruga se strecoară

Ca o rază de speranţă pentr-un om sau pentru-o ţară.

Chiar şi când economia merge-n jos într-o derivă

Rugăciunea şi cu postul fac minuni deopotrivă.



Dumnezeu ne cere mâna pentru Cer şi veşnicie

Dacă ruga ni-i fierbinte şi credinţa noastră-i vie.

Vom muta şi munţii-n mare dacă vom avea credinţă,

Fără nicio îndoială, prin a Domnului voinţă.



Prin puterea rugăciunii mulţi bolnavi se lecuiră

Şi botezul sfânt în Duhul pe genunchi alţi-l primiră.

S-au făcut lucruri măreţe când au fost legaţi duşmanii

Care-apoi cădeau în luptă ca pe dealuri bolovanii.



Ce noi dezlegăm în lume este dezlegat şi-n slavă

Şi se-ntorc la pocăinţă mulţi din lumea cea bolnavă.

Numai când legăm vrăjmaşul biruinţa e deplină

Şi trezirea aşteptată peste noi o să revină.



O cunoaştere de Domnul într-o viaţă abundentă

Se dezvoltă-n rugăciune trainică, mereu ardentă.

El ne dă din ceruri visuri şi vedenii minunate

Ca să ne păzească-n viaţă de atacuri şi păcate.



Diavolul spre mulţi aleargă ca să-i cearnă, să-i înşele,

Prin filozofii subtile ale minţilor rebele.

Să fim tari în rugăciune şi-n credinţa de milenii

Căci vrăjmaşul ne pândeşte cum pândeau şi filistenii.



Ca să nu ne pierdem ochii cum Samson pierdu vederea

Să veghem în rugăciune şi ne vom păstra puterea.

Domnul încă ne vorbeşte şi ne spune: „N-aveţi frică

Chiar dacă puterea voastră pentru luptă este mică!



Eu vă înoiesc puterea şi vă ţin uşa deschisă

Pentru-a Mea Împărăţie, pentru Patria promisă.

Iar în ceasul încercării vă voi izbăvi de moarte

Ca să fiţi cu Mine-n ceruri şi de lumea rea departe.”