Poezie CÂNTAREA LUI MOISE (1)

CÂNTAREA LUI MOISE



Din prima şi până la ultima carte

A Bibliei sfinte cea fără de moarte,

Cântarea lui Moise şi astăzi ne-nvaţă

Că Domnul vorbeşte cu noi faţă-n faţă.



Cei care-L reclamă că El e departe

Nu-I văd nici iubirea, nu-I văd a Lui moarte.

Ei văd, sus pe-o cruce, doar moarte şi sânge

Şi-alături o mamă ce-n lacrimi se frânge.



Cântarea lui Moise e-o predică vie

În lumea de astăzi, din Cer mărturie.

Cuvintele sale lovesc faraonii

Pe care-i mai laudă şi-acum epigonii.



Din versul cântării mi-aş face-o vioară

S-aduc mângâiere celor de la ţară

Făcând cărămidă, adună şi paie

Şi-s gata vătafii să-i ia la bătaie.



Sunt prea multe taxe, prea mulţi slujitori

Ce umblă prin pieţe cu capul în nori

Cu gând să-i vâneze pe noii-născuţi

Ce-n spirit iudaic de-ai lor sunt crescuţi…

***

Azi marea vuieşte cu-aceeaşi mânie;

Văd mulţi cum se-afundă zdrobiţi de mândrie.

Rămân doar aceia ce Duhu-i îmbracă.

Ei nu vor Satanei şi lumii să placă.



Cântarea e focul din jertfa-mpăcării,

E-al Mielului cântec din ţara visării.

De vrei să fii liber aşa ca şi mine

Tu cânt-o prin Duhul, iubite creştine!



Da, lumea nu poate să-nlănţuie duhul,

Nici legea ca piedici să pună văzduhul.

Te roagă şi cântă cu cete de îngeri;

Că-n ceruri se-aud ale inimii plângeri.



Vin valuri, bat vânturi pe mările lumii,

Armate de duhuri iau sclavi fiii humii.

Tu urcă în zare al Crucii drapel,

Să ai biruinţă vestindu-L pe Miel.



Pe frontul credinţei e marea ta luptă.

Şi tu nu ai pâine şi faţa ţi-e suptă.

Dar postul e-o armă şi ruga-i succesul

De care te bucuri doar când eşti alesul.



Cântarea lui Moise e-a ta personală,

De-L duci azi pe Domnul în lumea reală.

S-audă drogaţii azi Vestea cea Bună

Ce schimbă destine şi ţese cunună.



S-atragem prin cânturi pe sclavii din gherle,

Căci numai Calvarul îi schimbă în perle.

Să afle orfanii cu casa pe stradă

Cum pot să devină a Golgotei roadă.



Chemaţi prin cântare femeia uşoară;

Chemaţi şi corupţii, bogaţii din ţară.

Căci nu-i fericire în funcţii, palate,

Când domini pe alţii şi faci nedreptate.



Ne stă mărturie şi vechiul Egipt

Că n-ai viitor dacă tu eşti înfipt

În slava de sine şi-n idoli deşerţi

Şi nu în Iehova, cu El doar te cerţi.



Cântarea lui Moise şi ţie-ţi vorbeşte

De forţa divină, de harul ce creşte,

De braţul ce smulge din aspră robie,

Să ai libertate, să ai veşnicie...