Poezie Cântarea Cerului

Răsună cântarea înaltă

Din zări mai departe de zări

Şi razele notelor saltă

În zbor peste munţi, peste mări.



Vestirea ei despre Lumină

Ca ziua revarsă în tot

Şi cine vor Viaţă deplină

Să-i ştie cuvintele pot



Cu setea pentru Iubire

Şi-avântu-nălţării spre cer,

Iar visul de fericire

Va fi în al ei Adevăr.



Eterna-nverzire-n Credinţă

Cu visele ce se-mplinesc,

Uimirea că-n propria fiinţă

Cuvântul e dumnezeiesc.



Se trece-o sclavie de piaţă

Cu anii pustii şi absurzi -

Răsună cântarea de Viaţă...

Cum oare tu nu o auzi?!!