Poezie ACAN

ACAN



În măreţul plan al mântuirii,

Ştim de-o lume fără de Cristos

Care-i dată veşnic nimicirii:

E păcatul celui păcătos.



Dacă n-ar fi fost Acan în Carte

Israel nu ajungea înfrânt,

Şi nici Iosua bolnav de moarte

Când se prăbuşise la pământ.



Da, Acan pe toţi ne reprezintă

Cu tot rău-nfipt adânc în noi,

Eul care n-a-ncetat să mintă

De-ţi ridică părul tot vâlvoi.



E ceva în noi care-i dat morţii

Şi de-această moarte toţi murim.

Domnul a făcut să cadă sorţii

Vinovatul cel pe care-l ştim.



Un Acan e-o sursă de înfrângeri

Ruşinoasă pentru orice sfânt.

Nu te vor salva nici om, nici îngeri,

Dacă nu te scoli de la pământ.



Şi-ai să vezi mai clar de unde vine

Pierderea războiului cumplit.

Cauza o duci mereu cu tine:

Eul tău ce nu e răstignit.



E nevoie dar de-o cercetare?

De-un popas în lacrimi petrecut?

De-o credinţă mai biruitoare

Sau să stai pe-al sângelui sfânt scut?



Vino astăzi, frate, sus pe munte

Unde-i crucea Domnului Isus!

A purtat El spini adânci pe frunte,

Noi s-avem cununi de slavă Sus.



Dar cununa-i pentru biruinţă,

Nu-i pentru Acanul cel mişel.

Haideţi toţi, smeriţi, cu pocăinţă,

S- ascultăm de-acum pe sfântul Miel!