Poezie LUPTA PENTRU CANAAN

LUPTA PENTRU CANAAN



(După 1 Cronici 5.18-22)



Cronicile lui Israel spun că orice seminţie

A luptat să cucerească Ţara Sfântă pe vecie.

Însă, când slujeau la idoli, toţi erau împrăştiaţi;

Dar apoi, prin pocăinţă, iar erau repatriaţi.



După planul Celui Veşnic, ei prin luptă Canaanul

Trebuiau să-l dobândească doar când vor zdrobi duşmanul.

Orice petec geografic ce-i promis de Dumnezeu

Va fi câştigat prin luptă orişicât ar fi de greu.



În cultura noastră veche este-o vorbă care spune:

„Dumnezeu îţi face darul, dar în traistă nu ţi-l pune.“

Tot aşa puteau evreii să obţină Sfânta Ţară

Cea lui Avraam promisă când ieşi din Ur afară.



Însă, deseori evreii şi-au făcut negustoria

Fără să-i intereseze Legea şi Împărăţia.

La Bochim venise-un înger ca să-i mustre cu putere

Că au neglijat porunca pentru-a firii vechi plăcere.



După moartea lui Iosua au rămas mulţi canaaniţi

C-o religie coruptă şi cu idoli diferiţi.

Păgânismul până astăzi doar ruină ne aduce

Pentru că se-mpotriveşte lui Cristos fugind de cruce.



Sincretismul dă semnalul de declin spiritual

Când sfinţenia devine dintr-un ţel, un fapt banal.

Printr-o falsă-nvăţătură, rău-i bagatelizat

Iar Cristos e scos afară ca un oaspete ingrat.



Şi Apocalipsa scrie: „Iată, stau şi bat la uşă!“

Iar în inimile noastre dragostea e doar cenuşă.

De aceea ajutorul Domnului ni s-a retras

Iar Bisericii de astăzi doar tradiţii i-au rămas.



Petru şi Ioan la Templu n-aveau aur şi arginţi

Dar prin ei lucra puterea Duhului din primii sfinţi.

Astăzi noi agonisirăm aur, temple şi palate,

Ne mândrim cu membrii noştri, ne fălim c-avem de toate.



Unde este Adevărul ca să-L cumpărăm din nou?

Însă, nu în firea veche, ci în cel născut din nou!

Lacrima de pocăinţă să nu fie-un plâns pripit

Ce dispare mai pe urmă după ce ne-am răcorit.



Totuşi unii din Israel – rubeniţii şi gadiţii

Au dat multe lupte grele chiar şi cu hagareniţii.

Oastea lor putea să bată pe Ietur, Nafiş, Nodab.

Nimeni nu spunea vreodată: „Eu sunt mic sau sunt prea slab!“



Ei strigau în timpul luptei către Dumnezeu din Cer,

Iată semnul ce le-arată al victoriei mister.

Toţi duşmanii lor cei groaznici deveneau curând cărbuni.

Da, încrederea în Domnul face până azi minuni!



Îşi pierdeau duşmanii totul, viaţa şi ţinutul lor

Semeţindu-se în luptă cu al Domnului popor.

Când umblăm în ascultare lupta-i de la Dumnezeu

Cât ar fi de mare costul şi oricât ne-ar fi de greu.



Dacă lupta e din fire, pentr-un bulgăr de pământ,

Vei avea izbândă scurtă sau te vei trezi înfrânt.

Şi vei fi lipsit de pace, semnul primei mărturii,

Pentru că n-ai părtăşie cu Isus şi-ai Lui copii.



Cei ce-au obţinut prin luptă Canaanul pământesc

Sunt simbolul celor care pentru Dumnezeu trăiesc.

Dacă-L ascultau pe Domnul, n-ajungeau în grea robie...

Fără Duhul Sfânt finalul nu-i decât apostazie.



Nu mai credem nici Scriptura, pierdem al credinţei scut.

Dar Cristos ne vrea credinţa cum era la început.

El ne cere pocăinţă de-orice faptă, de-orice rău,

Dacă vrem s-avem intrare în Ierusalimul Său.