Poezie Cine sapă-o groapă, în ea singur scapă...*

Cine sapă-o groapă

În ea singur scapă...



Unul săpându-i o groapă

Dușmanului său,

Se gândea cum să i-o sape

Să cadă mai rău...

Și săpând uită cu totul

Că ar trebui

Să mai iasă și de-acolo

Și săpând, sminti...



Când credea că este gata

Groapa de săpat,

Din adânca-ntunecime

Capu-a ridicat...

Și nemaiputând să iasă

Să urle a-nceput

Dar, noroc, din întâmplare

Un om a trecut.

El gândind că cel din groapă

A căzut și-i dus,

O frânghie o desface

Și-l săltă în sus.



Și lăsându-l pe sărmanul

Viu nevătămat

Trecătorul cu frânghia

S-a luat și-a plecat...

El uitându-se în groapă,

Sapa și-a zărit

Și gândindu-se s-o scoată,

În groapă-a sărit!



Cum era adâncă tare

Gura cea de hău,

Se gândi că-n fundul gropii

O să cadă rău...

Dar când fu cam la o palmă,

Atunci s-a gândit

Că nu-i bai...De la o palmă

El a mai sărit...



Și căzând în fundul gropii

Omul cel smintit,

Sfărâmându-se într-însa

El s-a prăpădit.

Deci proverbul zice bine

Și nu-i de colea:

Cine sapă groapa altui

Cade el în ea!...

În proverbe douășase

Scrise-s multe fapte

Mai precis tu poți să cauți

Versul douășapte.



Fiindcă Dumnezeu din ceruri,

El face dreptate.

Fiecare își ia plata

După-ale lui fapte!...



Amin



Aveti acum posibilitatea sa cititi multe alte poezii din volumul nou de poezii ”LUMINITA”

Puteti sa lasati si un scurt mesaj constructiv

Multumesc!

Autorul