Poezie " Farisei si carturari " autor Pastor Iacob Matasaru

FARISEI SI CARTURARI



Pe drumuri lungi si prafuite

Cu mii de oameni imbulzite,

Se indreptau cu ochii-n vint

Evrei ai Neamului urlind.



Voiau sa-L prinda pe pamint

Sa-l vada-n chinuri pe Cel Sfint,

Pe Adevarul acestei lumii

Venind din Ceruri la strabuni.



Ei Il vazuse-n Temple Mari

Facind minuni si semne mari;

Dar Legea Sacra nu-i lasa

Spunind ca nu e Mesia.



Caci Mesia cel asteptat

Nu-i dintr-un oarecare sat,

El e un Eliberator

Venind sa scape al sau Popor.



Cel ce-a venit e un Profet

E un timplar din Nazaret,

Noi ii cunoastem Neamul Lui

E fiul timplarului.



Urlau cu totii si strigau

Cu ochii de demon Il priveau,

Vedeau in El ca-ntr-un dusman

Mai mare ca steagul Roman.



Dar Cel ce a venit din Cer

Umblind prin lume ca un Miel,

In timp ce cuiele-i bateau

Cununi de spini ii daruiau.



Acel ce apele-a creat

Otet si fiere i s-a dat;

Cu vocea Lui El a strigat

O, iarta-i ca nu stiu ce fac!



Farisei si carturarii

Imbracati in robe mari,

Voi ce fata va schimbati

Cind la Templu va aratati.



Vreti Poporul adunat

Sa vorbeasca de Sabat,

Voi vorbiti de lucruri Sfinte

Dar voi totii sinteti morminte.



Hainele ce va-nconjoara

Stema de odinioara,

Sint cadavre acoperite

De pacate greu lovite



Voi ce-n Ceruri nu intrati

Si pe altii nu-i lasati,

Voi ce vasu-l curatiti

Pe afara il sfintiti.



Inauntru e stricat

De al vostru aluat;

Voi morminte varuite

Inauntru putrezite!!



Voi, ieri Fii lui Avram

Azi, copii lui satan,

Ura-n voi e adunata

Declarati ca Avram e Tata.



Faptele care v-arata

Deavolul va este tata;

Caci Avram si Fii lui

Faceau voia Domnului.



Dumnezeu cind i-a vorbit

Sa i-a Fiul cel iubit ,

Avram n-a precupetit

Sus pe Munte a urcat.



Ochii nu si-a departat

De la Dumnezeul Sfint;

Cu credinta ce- o avea

El urca pe Moria.



Dumnezeu din departare

A vazut Credinta mare,

Cind cutitu se-n virti

Spre Isac pentru-al jertfi.



Glas puternic se-auzi,

Nu te-atinge, nu-l jertfi!!

Am vazut a ta Credinta,

Te numesc Biruitor,

Tatal Credinciosilor.!!



Am sa-ti dau mostenitori

Cit nisipul marilor,

Ati vazut a lui Credinta?

Domnul i-a dat Biruinta.



Dar voi toti v-ati impietrit

Semnele v-au ispitit,

Voi pe orb l-ati cercetat

Un pacat de neiertat.



Alti bolnavi la Scaldatoare

Au strigat in gura mare;

Domnul mi-a dat vindecare!!.



Bartimeu marturisea

Cantr-o zi din viata sa

Se-ntilni cu Mesia,

Ochii cind i s-au deschis.



Prima data ca un vis

Fata lui se lumina

Ca Isus il cerceta.



Ce semne sa mai vedeti?

Ce minuni din Cerul mare

Sa va schimbe-a voastra stare?

A fost ceas de cercetare

Pentru Neamul vostru mare.



Ati respins vocea Cea Sfinta

Ce v-a dat Apa din Stinca;

Ati ramas in impietrire

Pentru ziua de osindire.

Pietrele ce le calcati.

Vor fi martorii insemnati.



Doamne ,da-ne a Ta Credinta

Sa ne schimbe-a noastre fiinte,

Cind Trimbita v-a suna

Si mortii vor invia.



Norii de martori vor zbura

Spre Imparatia Ta,

Vrem si noi cu ei odata

Sa primim a Ta rasplata.