Poezie UN SFERT DE VEAC

UN SFERT DE VEAC



Nu mă-ntrebaţi ce zi anume

m-a îndemnat din nou să cânt.

De zile-i plină-ntreaga lume,

De sărbători în alb veşmânt.



Şi totuşi e o zi frumoasă,

Un nou prilej să fiu mai bun.

Mi-e inima din piept voioasă

Ca Vestea bună de Crăciun.



Eu, azi, privesc cu nostalgie

În urmă peste-al vieţii drum

Şi răsfoiesc cu bucurie

Dragi amintiri ca-ntr-un album.



Văd zile calde, însorite.

Şi-apoi mai văd şi norii grei.

Dar zilele, chiar fericite,

s-au dus în zbor de porumbei.



Ca nişte cârduri de cocoare

Zburară luni şi ani întregi

Spre Ţara cea c-un veşnic Soare

Pentru pescari şi fii de regi.



Prea bunul meu ceresc Părinte

Îţi mulţumesc că-n încercări

mi-ai dat puteri să merg nainte

în drumul către alte zări.



Iubirea Ta mi-a dat lumină

- să fiu smerit în biruinţi –

şi liniştea cea mai deplină

când întâlneam noi suferinţi.



Iar când alunecam pe cale

Cu braţul Tău Tu mă prindeai.

Şi bucurii în loc de jale,

Prin Duhul Sfânt îmi dăruiai.



Atunci eu Te strigam fierbinte

Iar Tu mă vindecai prin har.

Îţi mulţumesc ceresc Părinte,

Pentru-al iubirii Tale dar.



Eu am găsit mereu în Tine

Noi binecuvântări de sus.

Şi-acum în fericiri depline,

Te laud, Domnul meu Isus!



Pe-al vieţii mele drum de luptă,

Aveam poveri şi griji de dus.

Dar mila Ta neîntreruptă

Mi le-a luat şi m-a condus.



Cu tot ce am mai bun în mine,

Mai plin de soare, mai ceresc,

Pentru iubirea Ta fierbinte

O, Tată sfânt, Îţi mulţumesc!



Întreaga mea recunoştinţă

Să fie-o jertfă pe altar.

Deci umple-mi pieptul de credinţă,

De bucurie şi de har!



Azi în beteala vieţii mele

Atâtea fire s-au ţesut:

Şi zile reci, şi zile grele,

Şi zile calde ce-au trecut.



Un sfert de veac trecut de viaţă

E tinereţea-mi ce s-a dus

Ca nişte zori de dimineaţă

Când soarele e tot mai sus.



O, ani frumoşi ai tinereţii,

Eu v-aş striga: „Veniţi napoi!”

Spre Astrul drag al dimineţii

Ce-i veşnic „Dumnezeu cu noi!”



Isus e-al vieţii noastre Soare

Şi viaţa mea I-o dărui Lui.

Căci nu-i mai mare îndurare,

În calea noastră, a oricui.



Condu-mi, o, Doamne, astăzi viaţa

Spre Cer, spre zări dumnezeieşti!

Ajută-mă s-ascult povaţa

Prin care mă călăuzeşti!



Primeşte-mi jertfa mulţumirii

Pentru toţi anii ce-au trecut,

Pentru miresmele iubirii

Şi al credinţei Tale scut!

*



Un sfert de veac, precum o clipă,

s-a dus cu-al vieţii anotimp.

Dar sus, pe-a Duhului aripă,

Voi fi cu Crist mai sus de timp.