Poezie AUDIENŢĂ

AUDIENŢĂ

Pentru ce trăiesc cei răi ?

Pentru ce îi vezi îmbătrânind şi

sporind în putere ?

IOV 21.7



Te-aş întreba, de-i cu putinţă,

o, Doamne plin de îndurare,

de ce atâta suferinţă

există-n lumea asta mare ?



De ce aleargă pământenii

spre Iad şi nu spre Ţara Sfântă

măcar că, iată, de milenii

pe-atâţia moartea-i înspăimântă ?



De ce iubirile curate

au suferit întotdeauna

în lumea plină de păcate

şi tot de spini le-a fost cununa ?



De ce n-aduce bogăţia

pe nici-un plai din nici-o ţară

salvarea Ta şi-Mpărăţia

cu-a cerului întreg comoară ?



De ce când Adevărul strigă

oprindu-se la câte-o poartă

pe mulţi minciuna îi câştigă

şi către Iad mereu îi poartă ?



De ce în lume propăşeşte

acela care varsă sânge ?

Când ochiul Tău spre el priveşte,

ah, inima nu Ţi se frânge ?



*

Când mii de întrebări răsună

în mintea mea ca-ntr-o răscruce

Îţi mulţumesc că Vestea bună

e Fiul Tău nălţat pe Cruce.



Oare pe Dumnezeu Îl vom învăţa minte,

pe El care cârmuieşte duhurile cereşti ?

IOV 21.22