Poezie STEAUA LUI IACOV

STEAUA LUI IACOV





"A răsărit pe cer, departe,

o Stea ce-n veci nu are moarte.

O poţi vedea doar prin credinţă

în clipa sfântă de căinţă."



Aşa o admira profetul,

de mult, când i-a-nţeles secretul.

E-o Stea ce intră în istorii

smerită-n toate, fără glorii.



Stârnind adesea şi revoltă,

ea totuşi a rămas pe boltă

şi-a triumfat în vremuri grele,

fiind mai sus de orice stele.



Lumina ei cea argintie

ne-aduce-n suflet bucurie

şi-alungă orice întuneric,

cu clipocitul ei feeric.



Ea stăpâneşte peste aştri

şi peste crânguri de jugaştri,

schimbând prin har chiar generaţii

ce-au făurit civilizaţii.



Vezi tu acum Steaua divină

ce-ar vrea să-ţi dea în dar lumină

şi-adevăratul sens al vieţii,

cum l-au văzut de mult profeţii ?



Transfigurat printr-o minune,

de Steaua ce în veac n-apune,

tu-ai să-L cunoşti pe Creatorul,

trăgând în inimă zăvorul,



să intre-n casa ta iubirea,

care ţi-aduce fericirea,

de-a fi o rază de lumină,

în lumea de-ntuneric plină.