Poezie NEVOIA POSTULUI

NEVOIA POSTULUI



Când citim cu dor Scriptura căutând pe cei smeriţi

Căile neprihănirii ne vor face fericiţi.

Vom uni mereu în viaţă rugăciunile cu post

Dar să fim în totul gata pentru-al ascultării cost.



Pe un munte a stat Moise într-un post atât de lung

Dumnezeu ca să-i vorbească, să-l privească îndelung.

N-a mâncat deloc mâncare şi nici apă n-a băut,

Domnul sfânt i-a dat de toate, harul Lui l-a-ntreţinut.



Timp de patruzeci de zile Iehova l-a instruit

Prezentându-i Legea sfântă şi modelul de trăit.

Tablele au fost umplute cu al Domnului cuvânt

Care descria-n detalii caracterul Celui Sfânt.



Uneori este nevoie personal ca să postim

Şi ca astfel voia sfântă s-o pătrundem, s-o iubim.

Când vom sta în rugăciune numai noi cu Dumnezeu

Vom fi separaţi de lume şi de pământescul Eu.



Eul nostru e pe moarte doar cât suntem cu Isus

Şi urmăm călăuzirea Duhului venit de sus.

Cine-n sine se încrede va lupta cu pumnu-n vânt

Nu de Cer îşi leagă gândul ci de-al firii simţământ.



Când poporul se abate cum Israel a făcut

Pocăinţa cere postul şi acum ca şi-n trecut.

Ei s-au strâns să verse apă pentru Domnul Dumnezeu

Noi în post şi rugăciune lacrimi să vărsăm mereu.



Pentru împietrirea noastră sub imboldul lui Mamon,

Pentru lucrătorii care au căzut ca şi Samson,

Toţi prin post şi mijlocire azi să-I cerem lui Isus

Cel căzut să se întoarcă când vrăjmaşul l-a răpus.



Altădată un prieten e bolnav într-un spital

Sau poate din neveghere l-a luat al lumii val.

David când fugea de Saul Ionatan l-a ocrotit

Dar în taină pentru dânsul ca prieten a postit.



Prietenia se confirmă şi prin rugă şi prin post

Asumând chiar riscul vieţii cum cu Ionatan a fost.

Ea lucrează unitatea sfinţilor întru Cristos

Când niciunul nu-i prea mare ca să nu coboare-n jos.



David a postit ca rege, ca părinte chinuit

De-un copil în suferinţă care-apoi a şi murit.

Postul strâns cu rugăciunea ne ridică din genuni

Şi ne-aduce chiar din ceruri ale harului minuni.



Postul este baricada de pe care-am poruncit

Cu credinţa noastră-n Domnul valului ce ne-a lovit.

Uneori răspunsul vine cu-anumite-ntârzieri

Însă important e faptul că primim din cer puteri.



Diavolul se va retrage, se va recunoaşte-nvins.

Va fugi pentru o vreme când în menghină l-am prins.

Postul este în credinţă artileria cea grea

Căreia vrăjmaşul nostru n-o să-i poată rezista.



Evanghelia ne-arată cum la început Isus

Când postea chiar de Satana în pustie a fost dus.

El a biruit ispita prin Cuvântul care-i scris

Şi n-a folosit puterea ce-o avea în Paradis.



El ca Fiu de Om venise în pustiul arzător

Să-l învingă pe Satana şi a fost biruitor.

Respectând voia cea sfântă fără a ieşi din ea

Adversarul n-are şansă dacă ne va ataca.



Totdeauna în ispite să rămânem în Cuvânt

Să umblăm smeriţi cu Domnul când postim cu duhul frânt.

Vine-o zi când rezulatul postului organizat

De la Domnul se va-ntoarce într-un mod neaşteptat.



Se vor vindeca bolnavii, ziduri se vor prăbuşi

Mulţi iluminaţi de Domnul starea-şi vor mărturisi.

Vor veni ca şi-n Ninive oamenii la Dumnezeu

Înainte ca sfârşitul să-i lovească-n ceasul greu.



Să chemăm vremea trezirii cu ai Domnului străjeri

Cu mult post şi rugăciune astăzi chiar mai mult ca ieri.

Să ne înrolăm degrabă pe al rugăciunii front.

Domnul nostru ni Se-arată şi-L vedem la orizont.