Poezie Eben-Ezer (2)

EBEN-EZER



(După 1 Sam.7:12)



În vremea de-ncercare când dreptul Samuel

Chema la pocăinţă poporul Israel

Aflară filistenii din surse, prin filaj,

Că-n Miţpa se adună Evreii cu curaj.



De-aceea filistenii s-au strâns cu toţi din zori

Şi-s pregătiţi de luptă, şi-s ameninţători.

Un duh de frică vine în inimi de oşteni.

Se-apropia oştirea cu mii de filisteni.



Chiar dacă ei chivotul şi l-au recuperat

Pericolul e mare şi-ar vrea acum un sfat.

Spre Samuel se-ndreaptă şi rugăciune-i cer

Să strige el spre Domnul, să strige către Cer.



Când altora le cerem să strige-n mijlociri

Spre Dumnezeul slavei în mari nenorociri,

Mă-ntreb, ce-avem în inimi în clipe de război?

Ce gânduri ne încurcă de nu strigăm şi noi?



Dar Samuel aude apelul disperat

Din inimile frânte cei mulţi l-au adresat:

„Nu înceta prin rugă să strigi spre Dumnezeu

În clipe de-ncercare acum când este greu!



Iehova să ne scape de lei înfuriaţi

Ce vin ca o furtună şi-s bine înarmaţi.

Puterea Lui e sfântă şi Domnu-i plin de har!”

Profetul pregăteşte ca jertf-un miel sugar.



Şi-apoi spre Domnul strigă ca drept mijlocitor

Iar Dumnezeu ascultă şi-i vine-n ajutor.

Oricâţi ar fi duşmanii de mulţi şi furioşi

Nicicând nu-i vor răpune pe cei ce-s credincioşi.



Dar după rugăciune o ardere de tot

Profetul îi aduce lui Iahve Savaot.

Duşmanii-naintează, se cred învingători...

Un vuiet se aude în cer, mai sus de nori.



Şi vuietul naturii cu trăsnet de furtuni

Făcu în ziua-aceea cereştile minuni.

Israel fără luptă i-a-nvins pe filisteni

Ce s-au pornit la goană pe drumuri cu buşteni.



Şi oastea lui Israel pe toţi i-a urmărit.

Până-n localitatea Bet-Car i-a nimicit.

Era o birunţă pentru acei smeriţi

Ce s-au bazat pe Domnul şi-au fost în duh uniţi.



Iar Samuel, profetul, ca drept judecător

S-a implicat în luptă strigând pentru popor

La Dumnezeu în ceruri ce-a dat pe loc răspuns.

Nu-n carne-i biruinţa, ci-n Duhul ce ne-a uns.



Punând profetu-o piatră din Miţpa pân la Şen

I-a dat apoi un nume zicând: „Eben-Ezer”.

Privind către poporul ce-n lupte-a triumfat

Strigă: „Pân-aici Domnul din cer ne-a ajutat!”

*

Putem privi în urmă ca Noul Israel

Şi-apoi în rugăciune să spunem toţi la fel:

„Vedem că Domnul nostru ne-a ajutat mereu,

Puternic scut în luptă ne-a fost în ceasul greu.



O mână perforată văzut-am peste noi

Duios cum se întinde în vremea de război.

Era Mijlocitorul ce-i dincolo de nori

În locul plin de slavă, în veşnice splendori.



El ne susţine astăzi la Tatăl cel iubit

Prin Jertfa de pe cruce, prin tot ce-a suferit.

Dărâmă acuzarea vrăjmaşului Satan

Ce-adesea ne stă-n cale ca duhul filistean.



În Cerul plin de slavă neprihănitul Miel

La Tatăl mijloceşte mai mult ca Samuel.

Aşa cum Israelul a câştigat cetăţi

De filisteni robite în multe alte dăţi,



Aşa şi noi, prin Duhul, pe mulţi să-i liberăm

De-a răului sclavie şi-apoi să-i botezăm.

Pe-altar, deci, să-I aducem al gândului prinos

Căci Împăratul vine senin şi glorios.



Eben-Ezer! Mesia! Te aşteptăm să vii

Din cerul slavei Tale cu har şi bucurii!

Nu zăbovi o clipă! Poporul Tău de-aici

Aşteaptă doar semnalul la Cer ca să-l ridici!”