Poezie DESŢELENIREA OGORULUI

DESŢELENIREA OGORULUI



(După Oseea 10:12)



Orice vestitor cu râvnă caută un nou ogor

Cum spunea Cuvântul vieţii prin Oseea spre popor:

„Semănaţi neprihănirea ca pe-al Legii ideal

Şi veţi secera-ndurarea la Judeţul cel final.



Căutaţi mereu pe Domnul de vreţi mântuirea Lui

Pentru oamenii din lume unde fericire nu-i.

El mai poate-a vă trimite ploaia mântuirii-n dar

Dacă trupurile voastre le veţi pune pe altar!”



Lumea se împotriveşte cu întregul ei efort

Să n-audă Vestea Bună pentru-al veşniciei Port.

Iar acei ce-aud mesajul să nu-l creadă nicidecum,

Să-şi trăiască toată viaţa doar pe-al necredinţei drum.



De aceea e nevoie plugul binefăcător

Câmpul cel arid să-l are prin iubirea de popor.

Fapta bună e mai tare ca discursul ce-i rostit

C-o retorică-nţeleaptă pentru omul instruit.



Uneori e chiar nevoie şi acum de peşti şi pâini,

De o faţă zâmbitoare, de o coajă pentru câini.

Nu putem s-atragem lumea astăzi către Dumnezeu

Cu o faţă care-i acră şi c-un chip de fariseu.



Lumea simte ce-i iubirea cum şi vameşii vedeau

Dragostea plină de milă ce-n Isus o întâlneau.

Fariseii pe cârtire straşnică erau porniţi:

„Cum mănâncă El cu oameni păcătoşi şi înrăiţi?!...”



Duhul pune-n noi iubire pentru omul păcătos

Dacă ne purtăm întocmai după cum era Cristos.

Nu să-l judecăm pe-acela ce oricum s-a pocăit,

Ci să-l ajutăm să vadă cum Isus l-a izbăvit.



Harul e mereu la lucru ca sămânţa în ogor

Dacă noi lucrăm cu râvnă în al Domnului popor.

Domnul ne dă-nţelepciune cum păcatul să-l mustrăm

Ca pentru Împărăţie oamenii să-i câştigăm.



O Biserică lipsită de iubire şi de har

N-o să are noi ogoare pentru-al cerului hambar.

Ea va-ncremeni în multe forme reci şi liturghii,

Rămânând fără de sfeşnic, fără firul Apei vii.



Domnul sfânt, Mântuitorul, nu va abdica nicicum

Din a Sa împărăţie cu al mântuirii drum.

El nu face azi concesii falşilor învăţători

Care fac profit din slujbe şi trăiesc cu capu-n nori.



El ne-a dat din Cer porunca Neamurilor să vestim

Evanghelia salvării şi credinţa s-o trăim.

Cine vrea ca să-L asculte va fi-n ceruri răsplătit.

Dar dacă se-mpotriveşte sigur va fi osândit.

*

Haideţi, fraţi, cu pocăinţă să-L urmăm pe Salvator

Şi-n ogorul vieţii noastre să lucrăm cu drag şi spor!

El e gata ca să vină rodul să I-l pregătim

Arătând prin viaţa noastră cât de mult noi Îl iubim.



Iar dacă mai zăboveşte nu prea mult, ci doar un ceas

Să avem ulei-rezervă şi în candelă şi-n vas.

Când va fi un miez al nopţii, poate cu un cer senin,

S-auzim atunci strigarea: „Iată Mirele divin!”