Poezie ARC ÎNŞELĂTOR

ARC ÎNŞELĂTOR



(După Oseea 7.16)



Viaţa trece, timpul zboară,

Multe planuri ne-am făcut;

Dar cu gândul minţii noastre

Mai privim şi în trecut.



Cum eram odinioară…

Răul ne era străin,

Dar s-a dus copilăria

Şi-am îmbătrânit puţin.



Viaţa ca o vânătoare

Pare-un arc înşelător:

Vrem mereu s-atingem ţinta,

Însă, fără Creator.



Să domnim? Mă-ntreb cu cine:

Cu un Eu nerăstignit?

Cu prieteni de ocazii

Care-apoi ne-au părăsit?



Mulţi doresc să aibă-n viaţă

Hrană, haine şi-adăpost,

Însă, nu-şi cunosc menirea,

Pur şi simplu-al vieţii rost.



Strigă către cer în rugă

Nu din inimă, din cap.

Iar dorinţa lor cea bună

E mai mult un handicap.



Se întorc, dar nu la Domnul,

Ci la viaţa de plăceri.

Cântărind ziua de astăzi,

E mai bună cea de ieri.



Nu trăim pentru plăcere

Şi nici ca să-ntinerim,

Ci-n Isus ni-i scopul vieţii

După cât noi Îl iubim.



Dragostea adevărată

Ne dă gândul îndrăzneţ

Ca şi noi la rândul nostru

Să plătim al jertfei preţ.



Şi să-i câştigăm pe alţii

Pentru Cer, pentru Isus,

Ca din ei să facă Harul

Sfinţi din Patria de sus.



Haideţi, nu mai staţi pe gânduri

Ce nu vin din Duhul Sfânt,

Ci chemaţi cu dor pe Mire

Să ne ia de pe pământ.



Sus la Tatăl să ne ducă

Unde nu mai sunt dureri,

Unde-i veşnică odihnă

Şi eterne mângâieri.



Unde moarte nu există

Şi nici lacrimi pe obraz,

Unde vom uita cu toţii

Al Pământului necaz.