Poezie Nu-ți pierde nădejdea (1)

Nu-ți pierde nădejdea când alții te lasă,

Când uită de tine și nu le mai pasă;

Și Domnul simțit-a durerea trădării,

Pe rând, ucenicii L-au dat toți uitării.



El știe ce-nseamnă-a fi singur în luptă,

Când inima-ntreagă în cioburi ți-e ruptă;

El știe ce-nseamnă să faci numai bine

Și totuși, să suferi batjocuri, rușine.



Și-acum lângă tine-i să sufere iară

Purtând pe-ai Săi umeri amara-ți povară;

Duios îți șoptește cu dor și iubire:

”Privește `nainte spre-a ta răsplătire”.



Nu-ți pierde nădejdea când lipsa apare,

Când n-ai niciun sprijin și ești la strâmtoare;

Isus n-a avut niciun loc de odihnă

Și noaptea în rugă stătea-ades, în tihnă.



El știe ce-nseamnă-a trăi prin credință,

El știe ce-nseamnă s-aștepți biruință;

Deși n-a găsit pe pământ împlinire,

Spre Tatăl întruna-aducea mulțumire.



Și-acum cu blândețe te-ndeamnă și-ți spune

Să crezi că El poate să facă-o minune;

Așa cum hrănit-a mulțimea-n pustie,

Cum nici nu te-aștepți, îți va face și ție.



Nu-ți pierde nădejdea prin orice ai trece,

Puterea-i măreață nimic n-o întrece;

Pe brațul Său tare mereu El te ține,

Căci mult te iubește și-i pasă de tine.



Nu-ți pierde nădejdea, Isus totul vede,

Nu plânge, fii tare, în Domnul te-ncrede,

Curând, foarte-aproape e clipa în care

La tot ce-ai cerut îți va da rezolvare.



Aș vrea să te-ajut și să simt ce-i în tine

Dar Domnul o face mai bine ca mine;

Mă rog să-mplinească prin slava-i măreață

A Sa voie sfântă deplin `n-a ta viață.



Amin.



13 septembrie 2012