Poezie CĂDEREA BABILONULUI

CĂDEREA BABILONULUI



Cu ce fel de leacuri va fi Babilonul

Întors de pe calea plăcerilor lui

Când lumea întreagă îi ţine isonul

Şi altă Cetate asemenea nu-i?!...



În mână cerească fusese paharul

Ce-aduce beţii din popor în popor.

Dar până la urmă băut-au amarul

Precum după soare mai vine şi nor.



Am vrut cu-orice preţ să-i găsim vindecare...

Dar, vai!, Babilonul, o, nu-i vindecat!...

Căci nimeni nu-ncearcă să-şi ceară iertare

Iar omul e mândru trăind în păcat.



Elita de doctori plecase afară,

Căci Domnu-i silise să plece şi ei.

Iar criza se-ntinde din ţară în ţară

Şi parcă se-aude un muget de lei.



Există-n istorii dreptatea luminii

Ce bezna n-o poate nicicând anula

Atunci când acasă vor fi toţi străinii

Şi-astfel cu Mesia la masă vor sta.



Se strâng toţi vitejii armatei persane

Şi fac multe planuri, şi curse întind.

O grea răzbunare de-armate duşmane

Ca norii de smoală pe Bel îl cuprind.



Există în inimi aduceri aminte

De Templul pe care ei toţi l-au distrus

Şi Iuda cu lacrimi îl plânge fierbinte,

Evreii departe-n robie s-au dus.



Avea Babilonul atâtea palate

În care-a strâns aur şi multe comori.

Dar vechii persani într-o singură noapte

Ca leii luptând le-au luat până-n zori.



Aşa se-mplineşte deplin profeţia

Un steag se înalţă şi-i pus de Cel Sfânt.

Israel triumfă, l-a prins bucuria.

Se-ntoarce acasă, la vechiul pământ.

***

Azi mulţi pun probleme, ridică obiecţii:

„Planeta aceasta e parcă pe dos!…“

Dar cine-nţelege asemenea lecţii

Venind cu căinţă la Domnul Cristos?!



El iartă pe-oricine priveşte spre Cruce

Lăsând Babilonul şi lumea cea rea

Şi-o ia către ceruri din vechea răscruce

Mânat totdeauna de-a dragostei stea.