Poezie REGENERAREA LUI ISRAEL

REGENERAREA LUI ISRAEL



(După Ezechiel 36)



Înainte să creeze

Domnul specia umană

A pus ordine planetei

Şi-a trasat luminii geană.



A creat şi atmosfera,

A pus soarele pe-orbită,

Stelele din Galaxie

Dar şi luna fericită.



Binecuvântând uscatul,

Dând pământului verdeaţă,

A făcut s-apară plante

Cu sămânţă – bob de viaţă.



A creat vieţuitoare

Si în râuri, şi-n oceane,

Iar pe scoarţa pământească

Apărut-au animale.



Şi-n a şasea zi, la urmă,

Cel care-a creat atomul

Domnul cel Atotputernic

Aducea-n fiinţă omul.



Soţ, soţie şi urmaşii

Aşezaţi într-o grădină

S-o lucreze, s-o păzească,

Să trăiască în lumină.



***



După cum de la Geneza

Domnul a vorbit făpturii

După o restaurare

A climatului naturii,



Tot aşa vorbea profetul

Ezechiel (o ştim din Carte)

Munţilor din Ţara Sfântă

Despre-un timp ce nu-i departe:



„Ascultaţi voi, munţi, Cuvântul

Care Domnul sfânt vi-l spune!

Hohotind au râs vrăjmaşii,

Însă Eu îi voi răpune.



Vreau să ştiţi că-s împotriva

Neamurilor vinovate

Ce vă pustiiră ţara

Printr-o mare nedreptate.



Au ucis speranţa voastră

Jefuind din voi tot rodul.

Şi-au distrus pe rând şi Templul

Şi oraşul şi norodul.



Vor cădea cotropitorii

Care-Mi subjugară Ţara

Şi în veci ei au să-şi poarte

Şi blestemul şi ocara.



Dar voi, munţi ai lui Israel,

Veţi da crengi cu multe roade,

Ca să-Mi fiţi o mărturie:

Să-Mi slujiţi precum se cade.



Sunt plin de bunăvoinţă.

Înspre voi Mi-ntorc azi Faţa.

Vă voi da agricultură,

Vă voi lumina şi viaţa.



Cel ce samănă pe munţii

Lui Israel strânge roadă

Când din ceruri de la Mine

Ploaia sfântă o să cadă.



Voi aduce-aici mulţi oameni

Plini de râvnă în lucrare

Din ruine să zidească

Noi cetăţi şi noi hambare.



Binele ce vi-l voi face

În familii şi în turme

Vă va face să cunoaşteţi

Sfintele Iubirii urme.



Eu sunt Domnu-atotputernic

Care chem la Mine oameni,

Din poporul lui Israel,

Oameni buni şi oameni zdraveni.



Ei primi-vor stăpânire

Prin puterea Legii Mele

Peste-a voastră moştenire

Care ţine cât sunt stele.



Neamuri batjocoritoare

N-or mai fi pe culmi vecine.

Voi veţi fi tot mai puternici

Pentru Domnul care vine…“



Dup-această adresare

Munţilor din Ţara Sfântă,

Domnul spre popor Se-ntoarce

Şi cu dragoste-i cuvântă:



„Ce-a fost în trecut, ştiu bine.

Voi Mi-aţi provocat mânia.

V-am trimis în lumea largă

Să lăsaţi idolatria.



Dar acum nu faima firii

Dusă-n zarea cea albastră

M-a făcut să pun la cale

Iarăşi izbăvirea voastră.



Vă voi scoate dintre Neamuri,

Vă voi scoate împreună

Să vă-ntoarceţi iar în Ţara

Mea cu soare şi cu lună.



Liberi de întinăciune,

De idolatrii păgâne,

Am să curăţ duhul vostru

Şi cu Mine veţi rămâne.



Vă voi da inimi mai bune,

Un duh nou, sfânt şi zdrobit.

Şi o Lege care-l face

Pe oricine fericit.



Duhul Meu o să v-ajute

Să urmaţi porunca nouă

Şi să fiţi o mărturie

Ca şi stropii cei de rouă.



Vă voi da belşug de grâne,

Foamete nu va ma fi.

Binecuântării Mele

Pe rând vă veţi dărui.



Rodul pomilor va creşte

Şi al viilor la fel.

Voi veţi face-agricultură

Pentru alţii ca model.



Conştiinţa vă va spune

Ce-a fost rău, tot ce-aţi greşit

Şi smeriţi vă veţi întoarce

Către Tatăl, în sfârşit.



.Ţara voastră va ajunge

Ca a Raiului grădină

Unde cel rău n-o să poată

Stinge dulcea ta lumină.



Va vedea întreaga lume

Care e poporul Meu.

Iar mulţi chiar prin linguşire

Mă vor căuta la greu.“



***



După cum odinioară

Te-ai lăsat înduplecat

Şi-ai iertat – a câta oară?

Tată, greul lor păcat,



Uită-Te cu îndurare

Şi cu milă către noi

S-avem parte de salvare

Pentru Ziua de Apoi…