Poezie CROCODILUL FARAONIC

CROCODILUL FARAONIC



(După Ezechiel 29.1-3)



Lumea se împăunează

Cu înfăptuiri măreţe

Ca Egiptul din vechime

Prin proiecte îndrăzneţe.



Viaţa Nilului bogată

Garantându-i viitorul

E motivul ca Egiptul

Să se creadă Creatorul.



Piramidele eterne

Ce ascund atâtea taine

Îşi îmbracă faraonii

Cu-ale nemuririi haine.



Din Egipt cu mână tare

Izbăvit fu Israelul.

Dar Aaron, marele preot,

A greşit făcând viţelul.



„De nu veţi privi în urmă,

Zise Domnul (ştim din Carte),

Eu vă vindec de-orice boală

Şi chiar vă salvez de moarte.”



Trec decenii, veacuri multe

De eşecuri şi izbândă

Însă Şarpele edenic

El mereu era la pândă.



După cum prima pereche

A fost scoasă din Grădină,

Tot aşa şi Israelul

A pierdut a sa Lumină.



A fost dus în grea robie

Prin păcatul neascultării.

Plâng evreii din vechime

Duşi în largurile zării,



În Asiria străveche

Şi în Babilon departe

Pentru-a lor idolatrie

Şi credinţele deşarte.



Ei aveau mereu speranţe

Şi-aşteptări de mântuire

La Egiptul idolatru

Şi orgolios din fire.



De aceea Creatorul

Plin de-o gelozie dreaptă,

Oştilor babilonene

Ochii spre Egipt le-ndreaptă.



„Ca Israel să nu-ncheie

Iarăşi false legăminte,

Voi distruge Eu Egiptul

Şi cu toţi vor lua aminte.“



Omul, neamul ce se crede

Suveran pe-ntinsul firii

Într-o zi va sta de faţă

Cu Stăpânul omenirii.

***

Cel care-a creat pământul

Şi-a pus aştrii pe orbite

Vrea să-ţi dea acum şi ţie

Gânduri noi şi fericite



Ca să nu alergi la ape

Şi băltoace stătătoare

Care pot să infesteze

Inima căutătoare.



Lumea-ţi dă o nepăsare

Pe cărarea răzvrătirii

Dacă nu asculţi Cuvântul

Bibliei, al mântuirii.



Crocodilul faraonic

Care-noată plin de fală

Azi în marea de păcate

Este inima cea goală.



Omul fără Duhul slavei,

Fără dor de Salvatorul,

Se îngâmfă dintr-odată

Şi se crede Creatorul:



Creator de vechi imperii,

De civilizaţii multe,

De ştiinţe tot mai nalte,

De fiinţe tot mai culte.



Omu-a făurit industrii

Poluante de tot felul

Dar prin ura lui hidoasă

L-a tot răstignit pe Mielul



Ce-a venit ca să ridice

Şi păcatul tău prin cruce.

El te-aşteaptă cu răbdare

Iubitor la o răscruce.



Lasă deci mirajul lumii

Cu plăcerea ei de-o clipă!

Vino azi la Domnul vieţii

Sub a dragostei aripă.



El te va primi-n poporul

Legământului prin sânge.

Pentru Cer numai iubirea

Prin credinţa Lui ne strânge.



Când va dispărea pământul,

Printr-o ordine astrală,

Tu vei fi în siguranţă

În lumea cea mai reală.



Vei fi în Cetatea păcii

În cea mai frumoasă Ţară

Cu Părintele dreptăţii

Şi cu-a dragostei comoară.