Poezie DATORIA ASCULTĂRII

DATORIA ASCULTĂRII



Să creşti mereu în ascultare

E-o datorie pentru cer

Nu doar când treci prin încercare

Sau când te simţi străin, stingher.



Aşa cum inspirăm ozonul

Şi fără el murim pe loc

Iubirea ta de cer dă tonul

Ce-aprinde-al Duhului Sfânt foc.



Nu părăseşte niciodată

Stăpânul pe ai Lui copii

Când ei cu inimă curată

Aşteaptă firul apei vii.



De-ţi este inima rănită

Ca şi Ilie în pustiu

Ascultă vocea fericită

Ce-ţi va vorbi într-un târziu.



Un susur blând dar şi subţire,

Un glas de Om adevărat,

Te caută să-ţi dea de ştire

Că Tatăl sfânt nu te-a uitat.



Dar nu lăsa ca marea vieţii

Să te inunde cu-al ei val.

Fii pur ca zorii dimineţii

Sau ca amurgul sus pe deal.



În faţa ta e-o cale lungă

Cu Domnul păcii s-o străbaţi.

Merindea Lui o să-ţi ajungă

Din drumul sfânt de nu te-abaţi.



Acesta-i drumul ascultării

Cu suferinţe-nnobilat

Cât timp rămâi fidel chemării

De la cerescul Împărat.



Ducându-ţi crucea în tăcere

Tu vei răbda ca şi Isus

Purtând spre alţii mângâiere

Şi-un dor de Patria de sus.



Vei fi mai plin de vrednicie

Prin suferinţa pentru cer

Şi în necaz, cu bucurie,

Vei fi al Domnului străjer.



Prea mulţi se uită la foloase,

La glorii pentru viaţa lor.

Ei vor ce-i bun, nu vor ponoase

Ci doar mesaj atrăgător.



Nu-i loc de Duhul Sfânt în minte

Sau, şi mai rău, în inimi reci.

De nu iubeşti ca un părinte

Tu vei aduce roade seci.



Deschide-te către Lumină

Ca mugurul de liliac.

Să-ţi fie traiul fără vină

Precum e nufărul pe lac.



Mesajul tău e-o veste bună,

Al dragostei din cer răvaş.

Dar fără luptă nu-i cunună

Şi nici răsplată de ostaş.



Deci luptă-te în alergare.

Loveşte-l iute pe duşman

Ca mulţi primind eliberare

S-ajungă astfel la liman.



Curând Isus din cer revine.

Cum te găseşte El acum ?

Asculţi de El cum se cuvine

Sau te-ai oprit de mult din drum ?!…



Vuieşte cerul ! Maranata !

Şi soarele e spre apus.

Brav luptător, veghind, fii gata !

Începe Nunta lui Isus.







***********