Poezie Mă lupt...

În fiecare zi din viaţă

Mă lupt să fiu ce n-am fost ieri

Dar parc-aşa-i de greu urcuşul

Şi-atâtea piedici mi s-aştern...



În fiecare dimineaţă

Pornesc mai cu avânt spre cer

Dar fiecare val al zilei

Îngreunează mersul meu



Cu fiecare încercare

Promit să fiu mai de folos

Dar când trecut-a ea şi grija

Rămân unde mereu am fost...



Mă lupt, dar parcă lupta-aceasta

Nu mi-e de-ajuns, vrednic să fiu

De Cel care-a murit pe-o cruce,

Ca eu să pot fi veşnic viu.



Mă lupt, dar parcă-naintarea

E aşa agale uneori,

De nu ştiu dacă merg-nainte

Sau merg-napoi şi mă-nfior.



Trăiască Domnul care ţine

Orice voinţă-n mâna Sa,

Şi tot la El e-nfăptuirea

Trăiască Domnul, Stânca mea!



În El pe veci mi-am pus nădejdea

Şi pân-la moarte voi lupta

Cu eul meu, cu ce mă ţine

Mai depărtat de Mesia.



Cât nu pot eu, El poate duce

Şi va purta povara mea

De-aceea merg tot înainte,

Chiar de-i înaintarea grea.



De-aceea am nădejdea vie,

Şi bucurii de nedescris

C-odat, la capăt de cărare

Mă voi trezi în Paradis!