Poezie RUGA LUI MOISE

RUGA LUI MOISE

Ps.90

Doamne, loc de adăpost,

fericit prin multe graţii,

Tu din veac în veac ne-ai fost

fiecărei generaţii.



Înainte de-a fi marea

şi toţi munţii pe pământ

Tu ne pregăteai chemarea

dragostei prin Mielul sfânt.



Căci Tu eşti din veşnicie

şi-n pământ ne-ntorci pe toţi.

Pentru Tine-o zi e-o mie.

Tot ce vrei să faci, Tu poţi.



Pe cei răi îi prinzi în mreajă,

ori îi mături ca pe-un vis.

Din puţina nopţii strajă

iute-i spulberi în abis.



Viaţa noastră-i ca o floare

care-ndată s-a uscat.

Totu-n lume-i vechi şi moare

ca un fir de grâu tăiat.



Mistuiţi de-a Ta mânie,

Doamne, noi pe drept suntem.

Suferinţa Ta cea vie,

ea ne-a scos de sub blestem.



La lumina Feţei Tale

tot păcatu-ascuns îl scoţi.

Căci pe sfânta vieţii cale

vrei să ne conduci pe toţi.



Ne trec anii ca un sunet

clar sau, poate, încurcat.

Traiul dă oricum răsunet :

ori sfinţire, ori păcat ...



Însă cine ia în seamă

sfântul Tău avertisment

fuge de ce-i rău cu teamă,

zi de zi e mai prudent.



Ridicând mereu privirea

către zările cereşti,

Ţi-aşteptăm, cu dor, venirea:

Doamne, cât mai zăboveşti ?



Satură-ne dimineaţa

cu-ale Tale bunătăţi.

Şi ne-nveseleşte viaţa

după plânsul altor dăţi.



Fă dar ca bunăvoinţa

Ta de veşnic Creator

să cultive-n noi credinţa

ce trudeşte mai cu spor.



Întăreşte-a noastră mână

în lucrarea Ta mereu.

Roada-ntreagă să rămână

proslăvind pe Dumnezeu!...