Poezie Magii (3)

MAGII





Cu chipul unei flori de stânci,

o stea din cer călătoreşte

spre Betleem, spre văi adânci,

şi la o casă se opreşte.



"Steluţo clipocind pe cer,

de ce te-opreşti ca o minune

şi răscoleşti orice ungher,

cu-ndemnul tău la rugăciune?"



"Aici, în Betleem, pe fân

născutu-S-a din cer Mesia.

Iar eu, o clipă cât rămân,

vă cer: vestiţi-I bucuria!"



Uimiţi de-al stelei tainic grai,

cu paşi de vis vin magii-n casă,

să vad-un Prunc născut din Rai,

în lumea cea de patimi roasă.



Îl văd... coboară în genunchi

străluminaţi de bucurie

şi-apoi I-oferă un mănunchi

de pământească bogăţie.



Părinţii sfinţi privesc acum

miraţi şi nu le vine-a crede ...

Ei vor avea şi bani de drum

căci Tatăl orice lucru vede.



Ieşiră magii-n noaptea grea,

şi Pruncu-n casă gângureşte.

Un glas, mai nalt ca orice stea,

plin de putere le vorbeşte:



- "Să nu vă duceţi la-mpărat,

căci Fiul vrea să Mi-L omoare!"

Şi magii drumul şi-au schimbat,

şi clipa-n zi de sărbătoare.



*

Cu dor când te-a chemat Isus,

rămas-ai pe aceeaşi cale ?

Sau doruri sfinte te-au condus

spre ţinta îndurării Sale ?



De ai rămas pe-acelaşi drum

de negură şi de păcate,

îţi schimbă calea chiar acum,

să fii cu Domnul păcii frate.



Apucă astăzi drumul Lui,

purtând pe umeri a ta cruce,

căci altă cale-n lume nu-i,

spre cerul sfânt a te conduce!