Poezie ESAU

ESAU



”Dă-mi tată binecuvântarea !”,

Striga Esau de plâns răpus.

Dar în zadar i-a fost strigarea,

Aceasta nu-i era de-ajuns.



Bătrânul tată nu-l mai poate

Repune pe al păcii drum

Când fiul poartă arma-n spate

Şi nu-l ascultă nicidecum.



Alegerea a fost vitală

Şi ea de mult s-a petrecut.

Esau, elev fugit din şcoală,

Era acum un fiu pierdut.



Pierdut de cer şi de credinţă,

De libertate şi de har,

Era lipsit de pocăinţă

Ca şi un Cain la altar.



Mereu un jug el va să poarte,

Dar nu e jugul lui Cristos.

Ci-i doar povara către moarte

Care te trage tot mai jos.



Apoi Esau îşi face planul :

”Doar tata va muri-ntr-o zi …

Am să-mi răpun pe loc duşmanul

Şi-n casă fiu doar eu voi fi!”



Când s-a-nsurat, vai!, ce năpastă,

Esau nu s-a grăbit încet

Ci singur şi-a luat nevastă

Privind la fetele lui Het.



Izvor de multă-amărăciune

Pentru Rebeca şi Isaac,

Esau, lipsit de rugăciune,

Era cu duhul prea sărac.



El n-a dorit decât mâncare,

Plăceri şi glorii fel de fel,

Nu Dumnezeu şi-a lui iertare

Ce curge din eternul Miel.



Abandonând cu uşurinţă

Statutul său de-ntâi născut

N-a vrut o viaţă de credinţă

În Mesia cel nevăzut.



Alegerea îi fu pricina

Întregii sale tragedii

Că şi-a pierdut pe veci lumina

Şi pe pamânt şi-n veşnicii.



De-aceea vrea să se răzbune

Şi gestul său nu-i un păcat

Cât timp lui lucrurile bune

Prin vicleşug i s-au furat.



Astfel gândeşte firea veche

Ce n-a trecut pe la Calvar

Şi n-are pentru Cer ureche

Nici viaţă de trăit prin har.



Esau era plin de furie

Şi fratele şi l-a urât.

Rebeca, mamă grijulie,

I-a spus lui Iacov doar atât :



”Te du, tu fiule, departe

până-n Haran, la adăpost.

Şi-astfel vei fi păzit de moarte

Şi-ţi vei găsi vieţii rost.”



Iacov porni la drum îndată,

O viaţă grea de peregrin,

Lipsit de mamă şi de tată

Şi-n suflet cu adânc suspin.



Rebeca nu-şi mai vede fiul.

Şi l-a păstrat dar l-a pierdut.

Ce şcoală îi va fi pustiul

Şi Tatăl cel din Nevăzut!…



Stăpînul e cu noi pe cale,

Ne dă chiar binecuvântări,

Dar El ne vrea cu inimi goale

De-a lumii false desfătări.



Să învăţăm că viclenia

Nu este-un sfetnic înţelept

Când vrem din cer prietenia

Părintelui cel sfânt şi drept.



Întotdeauna vom culege

Doar ceea ce am semănat.

E clipa ta! Ce vei alege ?

Isus ? … sau lumea de păcat ?…



***************



9.01.2002