Poezie Familia (2)

FAMILIA



Tu ai întemeiat familia-n Eden

împodobind-o-n slava Ta divină

precum în floarea cea suavă-ai pus polen

iar soarelui pe cer i-ai dat lumină.



Cu gândul Tău de pace, de iubire plin,

o vizitai în orice dimineaţă.

Cei doi veneau să Te cunoască mai deplin

doar prin puterea Duhului care dă viaţă.



Ce părtăşii! Ce har! Ce binecuvântări

se revărsau din mâna Ta cea sfântă!

Dar într-o zi pe ale Raiului cărări

se-aude cineva care cuvântă:



"Ce-am auzit acum ?", se-ntreabă Eva-n gând.

"Să fie-acesta adevărul oare ?!",

vorbeşte şarpele cu glas mieros şi blând.

"Nu veţi muri, vă dau asigurare!"



Tu-ai dat poruncă simplă primilor părinţi.

Dar amăgiţi de-a şarpelui momeală

şi-au părăsit credincioşia lor de sfinţi

punând Cuvântul veşnic la-ndoială.



Dar tot atunci şi slava Ta i-a părăsit

şi-a dispărut deodată armonia.

Şi mii de temeri sufletul le-a încolţit.

"Ah, unde eşti ?", răsună larg tăria.

*

"Ce ai făcut ?", se-aude un ecou etern.

Ne-apasă greu povara de ruşine!

Pe cerul nostru nouri negri se aştern.

şi merităm pedepsele divine.



Şi de atunci ce zbucium, ce multe aventuri!

Familia-i izvor de suferinţă

căci toate se-mplinesc, cum scrie în Scripturi.

Salvarea ei e numai prin credinţă.



Chiar din Eden promis a fost un Salvator.

Şi-acest cuvânt nu-i numai o idee.

Ci-i un fapt unic, măreţ, biruitor:

Cristos născut, Sămânţa din femeie!



În lumea noastră veche Domnul a venit

să ne răscumpere din grea robie

când atârnat pe cruce El a suferit

zdrobindu-l pe Satan pentru vecie.



Veniţi, prieteni, azi pe drumul milenar

primind în suflet buna mea vestire:

Isus vă dă iertarea dragostei prin har

făcându-vă părtaşi la nemurire!