Poezie STRĂJERILOR ROBIEI

STRĂJERILOR ROBIEI



(După Ier.29.5-23)



Vouă, cei aflaţi în grea robie,

Smulşi cu ură din Ierusalim,

Vă trimit răvaşul Meu solie

Ca pe-o aripă de heruvim.



Eu cer tuturora să-l asculte

Dacă vor să fie fericiţi.

Deci, sădiţi grădini cu roade multe

Caselor în care locuiţi.



Noi familii printre voi să crească

Cu urmaşi prea binecuvântaţi

Ca poporul să se înmulţească

Din puţinii fii precum eraţi.



Faceţi numai bine în Cetate

Urmărind folosul tuturor

Când lucrând cu zel şi mâini curate

Veţi aduce soare după nor.



Nu intraţi în hora amăgirii

Unde vă împing mereu cei răi.

Eu veghez pe-ntinsul larg al firii

Şi sunt Domn etern pe munţi şi văi.



N-ascultaţi nicicând de visătorii

Ce promit ieşirea din exil

Mult mai grabnic decât zboară norii

Într-o zi din luna lui april.



Ei mereu visează libertate

Pentru firea Eului din lut,

Însă nu slujind pentru dreptate

Ci jertfindu-se lui Belzebut.



N-am trimis la voi solii deşarte,

Nori pribegi lipsiţi de orice ploi

Ce pretind a vă scăpa de moarte

Într-o lume plină de noroi.



Numai Eu sunt Domn şi sunt în stare

După şaptezeci de ani, din Babilon,

Să vă duc în Ţara fără soare

Unde pacea veşnic e pe tron.



Unde nu e niciun fel de noapte,

Nici dureri, nici boală şi nici plâns,

Unde Dragostea din har şi fapte

Crini de dor şi toporaşi v-a strâns.



Deci, vegheaţi pe-a-rugăciunii trepte

Martorii Mei buni să fiţi de-acum.

Viaţa voastră mulţi pribegi să-ndrepte,

Prin credinţă, către-al slavei drum.



Nu robia trupului de tină

Şi nici locul fizic unde staţi

Vă îndepărtează de Lumină

Şi de Templul miilor de fraţi.



Inima cea rea, necredincioasă,

Nesupusă Duhului Preasfânt,

Vă va fi a închisorii casă

Unde veţi muri pe-acest pământ.



Dragi străjeri, în luptă-i biruinţa,

Cât e har pe-al vieţii voastre cer,

Dacă zi de zi trăiţi credinţa

Dăltuind al vostru caracter.



Nu-i departe Ziua răsplătirii:

Sus pe norii slavei voi veni

Şi din Babilonul omenirii

Eu la cer pe toţi vă voi răpi.