Poezie NEDESĂVÂRŞIRE

NEDESĂVÂRŞIRE



Pe bancă, ascultând Cuvântul

Ca Samuel în Templul sfânt,

Pluteam cu gândul meu ca vântul

Pe-ntâiul petec de pământ.



Mi-am spus şi eu atunci părerea:

„Ce inspirat predicator!...”

Dar Duhul ce turna puterea,

Prezent fiind, mi-a spus uşor:



„Nu carnea, nu ea îţi vorbeşte,

ci Tatăl, prin Cuvântul viu.

Ascultă-L dar şi cântăreşte

Alegerea-ţi de rob şi fiu!



Isus pe cruce ţi-a dat totul

În dragostea-I fără hotar.

Păstrează-ţi nepătat chivotul

Trăind biruitor prin har.”



Eu m-am supus în rugăciune,

Cu lacrimi şi cu duh pios:

„Nimic nu sunt, doar un tăciune

pe care Tu din foc l-ai scos.



Lumina Ta să mă ridice

Pe culmi, din zi în zi mai sus,

Ca firea veche să abdice

În faţa Regelui Isus.



Fă-mi inima oricând să ierte

Pe semenul ce mi-a greşit.

Să nu mai dau soluţii certe

Cu mintea mea de om finit.”