Poezie Asteptare (4)

AŞTEPTARE



"Ferice de cine va aştepta,

şi va ajunge până la o mie

trei sute treizeci şi cinci

de zile !" (Daniel 12.12)



De vrei să ai în vremuri grele

un bun şi sigur adăpost,

nu-ţi duce viaţa fără rost,

ci-ndreaptă-ţi inima spre stele.



E plină lumea azi de ură.

Fărădelegea a crescut.

De vrei să-ţi fie Domnul scut

zideşte-ţi viaţa pe Scriptură.



Mândria rupe stăvilare.

Dar, hotărât, cei trufaşi pier.

Aşa căzu şi Lucifer

şi cei ce-au mers pe-a lui cărare.



Şi când furtuna te-mpresoară

cu valuri mari, cu nouri grei,

te-nalţă-n zbor de porumbei

spre unde-i pururi primăvară.



O, nu-i prea lungă aşteptarea

în dorul Celui Preaiubit,

chiar dacă noaptea s-a lungit

şi încă nu scânteie zarea!



Aşteaptă dar pe Cel ce vine

cu daruri noi şi răsplătiri

cum nu-s în lume fericiri

nici chiar în vieţi de glorii pline.



Adună-ţi ultima putere:

mai ai puţin, ce-a fost ... s-a dus.

Vei fi-n mărire cu Isus

la mult dorita Înviere!