Poezie CALEA JERTFEI

CALEA JERTFEI



Aş vrea să urc mai sus pe munte

Cu-aripi de dor şi bucurie

Lăsând în urmă griji mărunte

Ca zborul lin de ciocârlie..



Să caut doar Neprihănirea

Şi-Mpărăţia Jertfei sfinte.

Să-nvăţ de la Isus slujirea

Prin dragostea fără cuvinte.



Un tainic glas de printre stele

mi-a fost de-ajuns ca să mă cheme

din pribegia vieţii mele

cu-acelaşi sacru ”Nu te teme !”



Sunt piedici multe pe cărare.

E grea şi sarcina de lemne.

Şi-aud în mine o-ntrebare :

”Aceasta ce vrea să însemne ?



Spre culme drumul cât mai este ?”

E greu să urci spre înălţime

Când totul pare o poveste

Doar pentru sfinţii din vechime.



Şi totuşi e atât de bine

Spre nalta culme-a consacrării

Când Tatăl va striga spre mine

În clipa grea a încercării :



”Să-ţi fie Crucea Mea exemplu

Abandonează-ţi vechiul eu

Ca trupul tău să-Mi fie Templu

Şi adăpost în ceasul greu.



Să simţi cum Duhul îţi vorbeşte

De-acel tărâm de apă vie

În care dragostea-nfloreşte

Şi-i plină de credincioşie.



Să înţelegi secretul vieţii

Ce-alege calea jertfei sfinte

Din zorii dragi ai tinereţii

Slujind prin fapte şi cuvinte!”



*

Îţi dau Isuse-ntreaga viaţă

Cu toate visurile mele

Urmând mereu a Ta povaţă

Pe drumu-ngust în vremuri grele.



Prin ruga mea înlăcrimată

Ca semn de jertfă şi slujire

Îţi mulţumesc, o, Sfinte Tată,

Pentru divina Ta iubire.





*************









7.01.2002