Poezie SĂMÂNŢA LUI DAVID

SĂMÂNŢA LUI DAVID

Ps.89.35-37

Cât dăinuie soarele, luna,

atât va dura şi cununa

Seminţei lui David ce vine

să dea mântuire, s-aline,

să-L scoată pe om din robie

de-a pururea slobod să-l ştie.

Prin Duhul pornise Cuvântul,

chiar Tatăl rosti jurământul

lui David odată să-i deie

sclipiri de cereşti curcubeie,

şi-apoi, ca răsplată-un palat

ce veşnic va fi-ncununat

cu porţi de iaspis şi safire

zidite din har şi iubire.



"Da, scaunul Tău de domnie

va trece prin timp spre vecie!"

Întâi Ghetsimani şi Gabata

şi-apoi sceptrul veşnic, răsplata ...

Stăpânul nu minte! Nu poate!

El este-Adevăr şi Dreptate.

Sfinţenia Lui - doar se ştie -

stă tronului Său temelie.

*

Când pui la-ndoială Cuvântul

întreabã şi norii şi vântul,

şi stele ce mişcă pe-orbite

de fost-au vreodată minţite



de Cel ce pe nume le cheamă

din tainica lor panoramă.

Întreabă mănunchiuri de raze

şi flori de agat şi topaze,

şi macul şi prunul şi mărul,

pe cine Îl cheam-Adevărul ?



Azi Duhul spre tine Se-ndreaptă

să-ţi dea o povaţă-nţeleaptă

şi-ţi spune cu glas de Părinte:

"Să ştii că Scriptura nu minte!"



Odrasla lui David ne spune

ca psalmul iubirii pe strune:

"Veniţi, cei trudiţi de povară

căci sarcina Mea e uşoară!



Veniţi, inimi frânte, la Mine

odihnă s-aflaţi şi rubine!

Luaţi jugul Meu de lumină

ca liberi să fiţi de-orice vină!"

*

Şi soare şi stele şi luna

de-ar fi să le-nghită furtuna,

Sămânţa lui David rămâne

intactă şi astăzi şi mâine.



Odrasla lui David nu pierde

nici rodul, nici ramura verde,

nici sceptru-aurit, nici domnia:

Odrasla-i CRISTOSUL, MESIA!...