Poezie REVERIE

REVERIE



Cu aripi de credincioşie

Aş vrea să zbor din lumea rea

La Raiul sfânt de apă vie

Ce-mi luminează viaţa mea.



Să pot să intru în Cetate

Cântând cu Salvatorul meu

În care nu-i nici „doar”, nici „poate”,

Ci numai „Da” şi-„Amin” mereu.



Să-mi las la porţi deodată crucea

Ce-n umăr m-a rănit uşor.

Cu ea am traversat răscrucea

De mână cu-al meu bun Păstor.



De voi simţi o mângâiere

Acolo Sus, în Cerul sfânt,

Va fi că mi s-a dat putere

Să port o cruce pe pământ.

*

Puterea crucii e o taină

Ce curge veşnic din Isus

De porţi ocara Lui drept haină

Către Cetatea cea de sus.



De vei cădea sub grea povară

El te va ridica uşor.

Şi vei simţi o primăvară

În glasul Său vindecător.



Când inima din tine plânge

Că eşti pentru Isus lovit

Să ştii că lacrima ţi-o strânge

Cel ce pe cruce-a suferit.



Vor trece de pe boltă norii

Şi lumea-ntreagă val cu val.

Dar vor cânta biruitorii

Din nou pe marea de cristal.