Poezie ÎNDEMN LA DĂRNICIE

ÎNDEMN LA DĂRNICIE



După o foamete prezisă de-un profet, Agab,

Care-a venit întocmai peste-ntreaga lume

Lovind în cel mai tare dar şi în omul slab,

s-au strâns atunci printre creştini atâtea sume



De ajutoare sfinte şi daruri pentru toţi

Cei ce treceau prin criză mare în Iudeea.

Adună-ţi fapte bune tu, frate, cât mai poţi

Ca cei dintâi creştini uniţi în vremea-aceea.



Te cheamă Mirele ceresc la dragostea dintâi,

La fapta ei cea nobilă şi-adevărată

Când Îi spuneai cu lacrimi lui Cristos: ”Rămâi!”

Iar inima-ţi era voioasă şi curată.



Să ajutăm în rugăciune Israelul

Cu dragostea fierbinte ce Pavel o avea

Ca alergarea noastră să nu-şi rateze ţelul

Când sus pe norii slavei Cristos va apărea.



Dar gândul răzvrătirii cu-accent antisemit

Adesea ne înşală luându-ne-n răspăr.

Tu nu uita pe cruce Isus l-a biruit

Şi-avem din El iubire în faptă şi-adevăr.



Biserica e vie cât este de-ajutor

Şi-şi seamană cu lacrimi ogorul misiunii.

Lucrează cu talanţii, cu dragoste şi spor,

Spre cer să ţi se-nalţe tămâia rugăciunii.



************