Poezie Nu-mi pun credinţa la vânzare

NU-MI PUN CREDINŢA LA VÂNZARE...



Nu-mi pun credinţa la vânzare

M-a transformat fundamental

În cea mai cruntă-nvolburare

M-ajută să ajung la mal.



Nu-i spun credinţei să mă lase

O vreme şi să vină iar

Ci-o vreau în cuget, suflet, oase

Şi în teren şi-n sanctuar.



Nu-mi pun credinţa la odihnă

Ci-o-nflăcărez să-mi poată da

Impuls spre Ţara de Lumină,

Să pot şi-n încercări cânta.



Am lepădat orice himeră

Când crezu-n mine a-ncolţit

De-atunci e-o altă atmosferă:

Sunt de Hristos nedespărţit.



Credinţa nu mi-e de vânzare

Fără de ea aş fi doar lut

Prin ea privesc dincol’ de zare

Şi cu speranţă sunt umplut.



M-aş prăbuşi-n subsolul rece

Făr’ al credinţei Legământ.

Când vine valul să mă-nnece

Îmi dă putere şi avânt.



Credinţă, mi-eşti comoară rară!

Mă-nvălui în lumini cereşti

Îmi dai doar stări de primăvară

Şi pretutindeni mă-nsoţeşti.



gc/1 Mai, 2011