Poezie PĂSTORI ŞI MAGI

PĂSTORI ŞI MAGI



De două mii de ani, în lume,

Din cronicile vechi, postume,

Ca nişte psalmi de bucurie

Păstori şi magi dau mărturie



Despre Isus născut în iesle ….

Cântau oştirile celeste

De îngeri sfinţi cu reverenţă

A Fiului etern prezenţă.



Cel ce creiat-a Universul

Şi-n fiecare floare viersul

De armonie şi lumină

Intră ca noi în trup de tină,



Prin Duhul Sfânt primind suflare

În trupul gingaşei Fecioare.

Să-L adorăm, să-I dăm cinstire

Slujindu-L astăzi prin iubire!



În noaptea cea atât de-adâncă

În care suferea Israel încă

Isus Mesia Se născuse ….

Speranţa păcii renăscuse



Sub lespezi grele de obidă.

Stă ceru-ntreg să se deschidă …

Se-nfiora atunci poporul

Că S-a născut Mântuitorul.



De pe câmpii sub cer de lună

Păstori aleargă împreună

Să dea de veste în cetate

Despre minunile-ntâmplate.



Vedeţi, ei n-au prea multă carte.

Dar dragostea-ncepu să-i poarte

Cu marea Veste-a mântuirii

De-atunci pe tot întinsul firii.



Să le urmăm şi noi exemplul.

Ne fie trupul nostru templul

În care Domnul pe vecie

Să stea la noi cu bucurie.



Şi magii vin din depărtare

Atraşi de-o tainică chemare

A unei stele ce luceşte

Şi despre-un Prunc ea le vorbeşte.



E Fiul ce-L născu Maria.

E cel dintâi şi e Mesia.

E Împărat … şi-atuncia magii

S-au închinat golind desagii.



Cu aur, smirnă şi tămâie

Cei trei au vrut ca să-L mângâie.

Dar El lăsă slava cerească

Pe noi să ne îmbogăţească.



Prin magi întreaga-nţelepciune

Slăvea pe Prunc în rugăciune,

Smerindu-se, cinstind iubirea

Ce ne aduce mântuirea.



Din cer o mână li se-ntinde

Şi căutarea lor îi prinde

Acum pe toţi trudiţii lumii

Ce-şi duc cu greu robia humii.

*

De eşti şi tu în căutare

Dar nu de cer şi de salvare,

Ci după-o clipă de plăcere

Şi-un dram de falsă mângâiere,



Mai este timp când steaua sfântă

De sus din ceruri îţi cuvântă

Să cauţi azi neprihănirea

Ce-o dăruie oricui iubirea.

*******