Poezie LUMEA ŞI PRUNCUL

LUMEA ŞI PRUNCUL



Pe când febra vieţii creşte

Şi născutu-S-a Isus

Lumea de-astăzi Îl priveşte

Ca pe un ciudat intrus.



S-a învolburat Iudeea.

Chiar Irod s-a tulburat

C-a venit în vremea-aceea

Pruncul sfânt ca Împărat.



Lumea L-a uitat, ingrată,

Inventând pe Moş Crăciun

Care la a vieţii roată

Pentru mulţi pare mai bun.



Pruncul ne dă mântuire

Dar şi-o cruce de purtat.

Moşul are-nsufleţire

Şi nimic adevărat.



Pruncul ne dă-Mpărăţia

Prin necazuri şi dureri.

Dar la Moşul bucuria

E ca ziua cea de ieri.



A trecut cum trece viaţa.

Moşul nu mai e, s-a dus.

Noi în schimb vedea-vom Faţa

Sus în Cer a lui Isus.



Lumea în zadar va plânge

La venirea lui Isus

Pe când îngerii vor strânge

Pe acei ce L-au străpuns.