Poezie ILUZIILE MELE

ILUZIILE MELE

(scrisă pentru 2.08.1985)



Vă binecuvântez întruna

De dragul Celui Răstignit

Pe voi, iluzii dulci, candide,

Ce tinereţea mi-aţi hrănit!



Am învăţat prin voi că viaţa

Nu totdeauna e un rai.

Iar fericirea mult visată

Nu-i să primeşti, ci-i doar să dai.



Să dărui totul pentru altul

Ce-n urmă te va răstigni.

Acesta-i sensu-nalt al vieţii

Trăită cristic zi de zi.



Am tot cerşit bunăvoinţa

Şi înţelegerea, la fel.

Mi-am pregătit un suflet tandru

Şi-am urmărit al păcii ţel.



Dar culegeam dezamăgirea

Ca şi-n Eden primul Adam

Cât timp nesocoteam Iubirea

Cu-al neascultării mele blam.



Vă odihniţi de-acum nainte

Iluzii dragi într-un album.

Păşind spre Cer cu dor fierbinte

Eu nu-mi las crucea nicidecum.



Azi sper să vină relaxarea

În Ziua întâlnirilor

Când am s-aud din cer strigarea:

„Isus te-aşteaptă sus pe nor!”



Şi voi uita durerea vieţii

Dând altora alin de sus

Precum şi voi veţi fi uitate

Când voi fi-n Cer lângă Isus.