Poezie MIELUŢUL

MIELUŢUL





Un mieluţ pierdut de turmă,

behăia printre ciulini,

auzind venind în urmă

nişte paşi grei şi străini.



Ce să facă el, mieluţul ?

Unde să se-ascund-acum ?

Îşi vârâse, ca şi struţul,

capul dup-un pom din drum.



Când străinii îl văzură

se opriră-n dreptul lui,

bucuroşi peste măsură:

"Iat-un miel al nimănui!"



Şi aceia, dintr-odată,

îl luară-n turma lor,

ca pe-o pradă nesperată

nici de cel mai bun păstor.



*

Tu, copile, poţi fi mielul

cel pierdut pe culmi, prin văi,

dacă-ţi pierzi din suflet zelul

şi-asculţi sfatul celor răi.



Dacă tu laşi Adunarea

vei ajunge-un miel răpus

ce şi-a părăsit cărarea

blândului Păstor Isus.



De aceea stai în turmă

şi-ai să vezi cum Dumnezeu

orice mari primejdii curmă,

dacă Îl slujeşti mereu.



Vino pe păşunea verde

la izvorul Apei vii

şi atunci nu-ţi vei mai pierde

dorul tău de veşnicii.